Perioada razboiului, nationalizarea si colectivizarea, Pastele evreiesc
Când v-ati nascut si unde?
M-am nascut în Viena în anul 1932, 18 august.
Când s-a mutat familia d-voastra la Brasov?
În ’33, 1933. Nu, s-a mutat întâi la Sibiu, unde am stat pâna la vârsta de 7 ani, deci pâna în ’41 si dupa aceea ne-am mutat la Brasov… din ’41 sunt în Brasov.
Cu ce s-a ocupat prima generatie stabilita aici?
A mea, da ?
Da.
Tatal meu era comerciant, mama casnica.
În ce zona ati crescut? Cum v-a fost copilaria?
Pâna la vârsta de 8 ani am crescut în Sibiu si… când am împlinit 8 ani am venit la Brasov. Am avut o copilarie cvasi linistita.
Câti copii erati în familie?
Eu singura… am fost singura.
Ce prieteni ati avut?
Am avut prietene la Sibiu, înca de la scoala, colege cu care am ramas pâna în ziua de astazi, cu toate ca nu mai sunt aicea, sunt, au emigrat în Israel, dar tot ne vizitam si ne scriem, corespondam… am ramas prieteni si pe urma mi-am facut si aicea în Brasov.
Cum era viata în oras, va amintiti schimbari mari din perioada aceea?
Schimbari mari nu prea erau în perioada aceea… schimbarile au venit… în ce sens?
Deci, modificari ale orasului, cladiri?
Da. Bine constructiile asa mai, mai moderne au început dupa ’46… dupa razboi, dar cele mai multe s-au facut, bine-nteles, blocurile care s-au construit, erau din ’70, atunci au început…
Aveti amintiri din perioada razboiului?
Da, cum sa nu. Tin minte, aveam… cam 9-10 ani aveam atuncea, când era prigoana… noastra a evreilor, când a venit … regimul asta legionar. Atunci tin minte ca ne-am ascuns si se perindau si pe-aicea si mergeau în toate partile… De exemplu, nu puteai sa intri în multe magazine, care erau germane, era afisat ca intrarea evreilor si a câinilor e interzisa … p’orma, bunica mea a avut un magazin de delicatese si bine-nteles ca si ea a fost evreica si trebuia sa puna un afis ca e pravalie evreiasca. Si am mai fost si batute de, erau licee germane si scoala noastra era într-o cladire improvizata ca n-am avut voie sa avem aaa, adica sa frecventam scolile românesti si-a facut o scoala evreiasca într-un, într-o casa particulara, pe Neagoie Basarab si noi treceam pe lânga liceul german. Si ne-a luat de multe ori la bataie… elevii de-acolo. Deci, amintiri neplacute.
Cum a fost în Brasov în perioada razboiului ?
În perioada razboiului am avut patru bombardamente, ne-am ascuns, ne-am refugiat pe la tara, am fost pe la Purcareni, ne-am refugiat în Schei, deci am plecat din zonele alea unde erau fabrici ca sunt, erau avizate mai ales fabricile la bombardamente.
Tineti minte unde erati când s-a terminat razboiul?
Da, eram la Brasov, la terminarea razboiului.
Ce greutati ati avut în perioada razboiului?
Ei, în timpul razboiului… de exemplu trebuia sa predam, ca sa nu ne deporteze, ca noi din Ardealul de Sud, cum s-ar zice, deci pâna la Sf. Gheorghe, de la Sf. Gheorghe a început Ardealul de Nord, noi n-am fost deportati, în schimb trebuia sa predam autoritatile aparatele de radio, nu stiu câte asternuturi, asta mi-aduc aminte, deci n-am avut voie sa, bunuri dinastea mai… chiar de fiecare zi si mai speciale n-am avut voie sa tinem si trebuia vesnic sa platim, sa dam ca sa nu fim deportati de aici.
Ati avut rude sau prieteni care au fost luati pe front?
Evreii de obicei nu erau luati pe front, dar prieteni, am avut câteva cunostinte care au fost si care n-au fost evrei.
Si ce v-au povestit?
Pai, ca era crunt. Am avut pe cineva, o ruda, care a tras la, la Cotul Donului si la Odessa si de acolo a povestit grozavii. Asta mi-aduc aminte.
Stiti pe cineva care a fost deportat / închis în lagare?
A fost sotul meu. Sotul meu era din Cernauti si acolo, a apartinut de România Mare Cernautiul, de Bucovina, Bucovina de Nord si el a fost în ghetou, a purtat steaua galbena, a fost… si deci în afara de ghetou a fost si luat ostatec, a trecut prin multe si a fost si la munca obligatorie. Pâna în, deci între ’40 si ’44, s-a întâmplat asta si p-orma în ’46 s-a repatriat, când Cernautiul a trecut la rusi si multi alti cernauteni au venit în România.
Cum v-ati cunoscut sotul?
Sotul l-am cunoscut imediat dupa ce a venit în Brasov, ne-a facut cunostinta un prieten comun. Dar… asta a fost numai cunostinta ca p-orma eu m-am dus la facultate si bine-nteles am ramas asa în, mai corespondam, mai ne-ntâlneam când veneam în vacanta si dupa ce am terminat facultatea ne-am casatorit.
Cum se curtau oamenii în perioada aceea, deci ce va amintiti mai… ?
În perioada…
Da, deci cum v-a curtat sotul d-voastra?
Bine, noi…
Ce va amintiti asa mai special ?
Da, când ne-am cunoscut si-am devenit asa prieteni eram foarte tânara, aveam 17 ani atuncea, 17-18 ani, întotdeauna mi-a spus ca m-asteapta pâna termin facultatea ca sa ne casatorim. Mai mult în gluma mi-a spus-o si… între timp a fost si el logodit, si-a rupt logodna, eu am avut alti, asa zisi curtezani, dar întotdeauna în vacanta când veneam acasa si ne-am întâlnit, aveam, frecventam aceeasi societate si mergeam la chefuri împreuna, totdeauna mi-a amintit sa nu uit ca cu terminarea facultatii noi ne vom casatori.
Care era protocolul cu cununia oficiala în perioada aceea? Ati avut dificultati din partea autoritatii?
Nu, nu de ce? Pentru ca el a fost evreu? Deci nu conta atuncea când a fost… asta dupa razboi, când a venit regimul comunist nu era, nu pot sa spun ca am fost persecutati sau nici macar în buletin n-a aparut ce nationalitate ai. Noi am facut numai, deci am facut cununia civila întâi si neavând rabin în Brasov n-am putut sa… facem cununia religioasa. L-am avut numa pe sef rabinul Rosen, care era la Bucuresti si socrii mei, dupa ce… un an de zile, eu am ramas gravida, eram deja la trei luni, si l-a prins pe sef rabinul României la , în Poianaa si s-au dus socrii mei, s-au dus la dânsul si l-au rugat sa vina la Templu ca sa oficieze cununia religioasa. Si asa ne-am casatorit religios dupa un an si ceva.
Cum ati împartit rolurile de parinti?
Bine, eu ma ocupam mai mult de cele gospodaresti si educatia, în ceea ce priveste învatatura si cultura generala, asta a facut-o sotul meu, el era un om foarte cult, vorbea sapte limbi… si avea o… o memorie extraordinara… memora totul si stia tot ce s-a facut în liceu. Si el a facut o facultate de Filologie si a facut si Chimie si de acolo si stia atâtea limbi, dar dânsul s-a tinut de, de fiica-mea cu învatatura, el era cel care a educat-o din punct de vedere profesional si… în rest eu ma ocupam, si eu eram foarte ocupata, ca am muncit foarte mult, am lucrat într-o policlinica si aveam program o zi dimineata una dupa-masa, pe lânga asta faceam garzi la Salvare cam de doua ori pe saptamâna, noaptea, si n-aveam a doua zi liber si duceam gospodaria-n spate… De… la început, pâna fiica-mea a împlinit 8 ani, am avut servitoare, p-orma nu s-au mai gasit si aveam numai femei asa, în fiecare luna, în rest ma ocupam eu si de apovizonare… sotul meu s-a ocupat mai mult de… fiica-mea, cu scoala si cultura ei generala.
Ce amintiri aveti din copilaria ei? Deci ce va amintiti?
Amintiri? Deci sunt multe. El a fost foarte sever cu, cu fiica-mea si eu eram… o persoana foarte emotiva si-mi aduc aminte ca odata nu au mers lucrurile asa cum trebuie la scoala si si-a scos cureaua s-o bata, si eu am început sa plâng si ei au intrat în baie, au încuiat usa, ca eu sa nu fiu de fata si stiu ca am lesinat acolo. Asta îmi amintesc, asa mai rau. Lucruri bune [exclamatie]. Am avut si satisfactii multe, am avut un sot extraordinar, pentru el cel mai important lucru era familia, copilul si sotia… si am avut o pierdere foarte mare când, când a murit, nici acuma… nu, nu mi-am revenit. Îmi lipseste foarte mult.
Era greu sa cresteti un copil în aceea perioada? V-ati descurcat cu alimentele?
N-as putea sa spun ca era greu, stiti cum era, pe timpuri, pe timpul regimului trecut cine se descurca, traia bine, cine nu, traia prost. Eu având meseria pe care o am, puteam sa fac rost de toate cele trebuincioase, deci n-a fost o problema în sensul asta. Bani am avut destui, va spun ca pe lânga, sotul a lucrat la spitalul judetean, întâi la policlinica, si-a lucrat fiind chimist, eu chimist, am lucrat la laborator, aveam salariu fix, eu la fel, plus garzile care erau platite de la Salvare. Deci ne-am descurcat cu banii, nu pot sa spun, am facut si calatorii în strainatate, unde s-a putut merge în tarile socialiste peste tot am fost. Si ne-am descurcat bine.
Cum era scoala pentru fata d-voastra? Vi s-a parut mai grea decât cum a fost pentru d-voastra?
N-as putea sa spun, ea s-a descurcat bine, a învatat foarte mult, este drept, a urmat liceul Honterus în limba germana, ca limba materna e germana, a ei, pentru ca si-a sotului era limba germana… Si p-orma a urmat o facultate de filologie la Iasi, dupa care a terminat prima pe tara, deci putea sa ramâna în învatamânt mai departe la, la universitate, avea diploma pentru asta, dar n-a ramas ca însemna ca noi sa ne mutam acolo sau ea sa ramâna singura acolo si n-am vrut, nici noi, nici ea n-a vrut sa accepte si asa ca a venit la Brasov … si fiind prima pe tara a putut sa aleaga si a ales Cristianul, care e la 7 km de aicea si facea naveta în fiecare zi. Acolo si-a luat definitivatul, dupa trei ani, însa n-a putut sa intre în oras, pe timpul acela, ca Brasovul era oras închis. De-abia dupa revolutie a putut sa dea concurs si a intrat tot prima, a intrat la liceul Mesota, profesoara.
Ati avut nevoie de meditatii pentru ea, când a dat la facultate sau la liceu?
Nu, nu, nu. N-a facut meditatii. Nu, era foarte bine pregatita, n-avea nevoie…
Cum s-a schimbat viata d-voastra în perioada Dej? Tineti minte colectivizarile, nationalizarea?
Noi n-am avut pamânt la tara, sotul meu a lasat, unde, au fost foarte bogati parintii lui si bunicii, ei au stat în Cernauti, au last absolut totul acolo si bunicii lui au fost la Plosca, asta este o comuna lânga Putna, se si vede noi am fost acolo din… am vizitat mânastirile si ne-a aratat sotul, uite peste gardul asta e deja Plosca. Si au lasat 350 de hectare de pamânt acolo, un conac… si ulterior s-a facut acolo colectivizare, casa pe care au avut-o pe,… pe Ghica Voda, asa se chema strada, prin centrul Cernautiului cu 27 de apartamente, jos numa’ magazine, aia au lasat-o acolo, si-au venit aproape cu numica, s-au repatriat în România. Deci asta-i pamântul care a ramas acolo din partea sotului, noi n-am avut pamânt.
Cum s-a schimbat viata d-voastra în perioada Ceausescu?
Prea mult nu s-a schimbat… Ce sa va spun? Rau n-am dus-o, nu pot sa spun ca-am dus-o rau, însa n-am avut libertate, n-am putut sa calatorim unde-am vrut, n-am putut sa vorbim, deci mai mult probleme cu frica de Securitate a fost.
Ati fost obligata sa participati în activitati politice la serviciu?
Nu, nu, nu m-a facut, a vrut sa ma faca… eu am fost utecista în facultate, era obligatorie, mai ales ca aveam note mari si cei, primii trebuiau sa fie utecisti. Dupa aceea când am avut vârsta respectiva, deja lucram în Brasov, au vrut sa ma faca… membra de partid. Si sotul meu s-a-mpotrivit, nici el n-a fost membru de partid si s-a-mpotrivit si asa am refuzat.
Cum s-a schimbat aspectul Brasovului în perioada aceea?
În perioada lu’ Ceausescu?
Da.
Ei, s-a schimbat mult. S-au construit cartiere cu blocuri, au fost demolari, am avut multi pacienti care, care s-au si sinucis, care au fost demolati si mutati în blocuri si n-au putut sa supravietuiasca, mai ales cei batrâni. Noi ne-am cumparat o casa batrâneasca în Scheii Brasoului, pe care am vândut-o si am avut si o masina de la o matusa de-a sotului, din-asta din Germania, am vândut-o si pe aia si ne-am cumparat un apartament … foarte frumos cu patru camere, pe care îl avem si-acuma, unde-am ramas eu singura acuma.
Va este dor de locuri care nu mai exista?
Da. De multe ori, când ma plimb, atuncea ma gândesc uite-aici a fost cutare loc si nu mai este si e altceva… însa sunt si locuri frumoase care s-au construit.
Ce fel de activitati faceati în familie în perioada aceea?
În familie?… Când am ajuns acasa numai gospodarie.[a râs] în rest numai profesional ce-am facut, am fost foarte ocupata.
Mergeati în vacanta sau excursii?
Da, mergeam, pai v-am spus c-am fost de vreo 23 de ori am fost în strainatate, în toate tarile socialiste si în unele si de mai multe ori, am facut odata, am fost si-n Turcia, trei zile am fost într-o croaziera pe Marea Neagra, deci, n-am dus lipsa banilor, bine-nteles am trait foarte cumpatat si… n-am facut risipa si-asa puteam sa economisim si ceva bani si-am ramas cu destui bani dupa Revolutie.
Ati vizitat monumente istorice?
Da, am fost în mânastirile din Nordul Moldovei, nu Nordul Moldovei, din, la mânastirea Putna, la … toate mânastirile le-am vizitat. Unde-am mai fost? La Bucuresti, bine-nteles, pe la muzee, în fiecare sapta… an, iarna în ianuarie ne duceam pe-o saptamâna la Bucuresti, stateam într-un hotel modest si vedeam toate spectacolele timp de-o… Ce bucurestenii n-au vazut tot anul, noi vedeam într-o saptamâna si când a fost fica-mea mai mare, la 14 ani am dus-o si pe ea.
Ce sarbatori aveati în familie?
Aveam sarbatorile astea evreiesti traditionale, anul nou, Yom Kipur, pastele, Pesatul, pe care toate le-am sarbatorit, Purimul. Sotul meu se tragea dintr-o familie, nu habotnica, dar credincioasa si cu traditie si… el tinea întotdeauna sarbatorile si …
Aveati una care va placea mai mult? Ne puteti povesti despre ea, cam ce ritualuri erau?
Da, de exemplu sarbatoarea de Seger, de Paste cum s-ar zice, când, zece zile n-ai voie sa manânci pâine si… numa pasca si totul facut în faina de pasca. Sunt doua seri de Seger, unde se povesteste, ca de fapt de ce sarbatorim noi sarbatoarea asta… asta e, coincide cu iesirea evreilor din Egipt, care s-au perindat mult timp si n-au avut timp, se grabeau, nu au avut timp ca sa-si faca pâinea si atuncea au luat pâine nedospita si de-aicea vine traditia cu pasca, cu matsus, cum se zice în ebraica.
Ne povestiti cam ce faceati d-voastra, în familie cum se tinea?
Se tinea seara, erau doar primele doua seri si-atuncea capul familiei … citea din Hagada, asta este o carte mica de rugaciune unde e trecut numa’… e trecuta numa’ sarbatoarea respectiva. Si-acolo povestea cum au iesit evreii din Egipt, cât s-au perindat, ce-au mâncat, ce-au facut, cum au crescut generatii… Asta a fost cea mai, cea mai placuta sarbatoare. Si cel mic, este un pasaj acolo în religie, în Biblie, ca cel mai mic din familie întreaba „Cu ce se deosebeste seara asta de toate celelalte seri?”. Si-atuncea se povesteste cu ce se deosebeste.
O alta sarbatoare, ca sa zic asa… Ce se facea pe 23 august?
Pe 23 august se facea defilare, trebuia, eram obligati ca sa iesim pe orice vreme, sa defilam ore întregi, daca nu te duceai, aaa, te sanctiona, facea prezenta… Si de 1 mai la fel.
De 1 decembrie ce se facea?
Nimic, nimic. Nu se sarbatorea pe timpul lui Ceausescu 1 decembrie, nu se sarbatorea.
Va place sa cititi, aveti o biblioteca acasa?
Da, am, nici nu mai am unde sa pun cartile. [ a râs]
Ce fel de carti aveti?
Am si beletristica, am si… lexicoane, foarte… . toate volumele, am, cu litere gotice pe Shakespeare, pe Goethe, pe… astea sunt niste carti foarte valoroase si mai citesc din când în când, dar nu prea am timp.
Aveti vreo carte favorita?
Ce sa va spun, nu-mi vine în minte… îmi plac mai mult cartile de calatorie.
Ce se putea cumpara si achizitiona în perioada aceea?
Foarte greu, trebuia sa ai o cunostinta, pe cineva pe la librarii … si sa te revansezi cu ceva, ca sa faci rost de câte-o carte. Asa am mai achizitionat carti care nu prea se gaseau.
Exista vreo persoana remarcabila pe care ati întâlnit-o în viata ? Direct sau indirect, deci si prin carti?
Ma gândesc, nu-mi vine-acuma-n minte. L-am cunoscut pe profesorul Cajal, care este… presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din România care este o persoana deosebita… cu care n-as putea zice ca ne-am împrietenit, dar întotdeauna îmi face placere sa vorbesc, sa stau de vorba cu dânsul. Un om foarte cult, foarte modest, cu toate ca e profesor, fost profesor universitar, dar e un om deosebit. Asta-mi vine-n minte acuma, probabil ca înainte nu, dar nu-mi aduc aminte.
Daca ar fi sa schimbati ceva în viata d-voastra, ce ati schimba?
În primul rând îmi pare rau ca n-am plecat, ca n-am emigrat si eu în Israel, ca toti prietenii mei, ca nu mai am pe nimeni în Brasov si toate rudele mele, am un frate care e în… care e în Israel de multi ani. Ma mai duc acolo în vizita, de-asta îmi pare rau ca n-am plecat, ca dac-ar fi fost dupa mine am fi plecat de mult. Adica sotul meu n-a vrut sa-si lase parintii, mama mea, tot asa era mai în vârsta, n-am avut cum s-o las aicia singura. Atuncea daca ai plecat nu mai puteai sa vii înapoi, nu era ca acuma. Poti sa vii de oricâte ori vrei si… De-asta-mi pare rau, totusi ca n-am plecat, ca altfel ar fi fost viata aceea din ’50, a mea si-a sotului…
Puteti sa numiti un monument din primul razboi mondial din zona d-voastra?
În Brasov… Din primul razboi?
Da din primul.
Nu-mi amintesc…
Ce credeti despre noile nume de strazi introduse dupa 1989?
Îs foarte bune, îs la locul lor, dar asta trebuia facut mai demult. E bine.
Sunt strazi legate de evenimente sau de personalitati din al doilea razboi mondial?
Cum sa nu, sigur, da. E de exemplu, e strada Iuliu Maniu, e… nu stiu daca s-a schimbat, mi se pare pe undeva pe Victoriei, au fost discutii s-o transforme în Coposu, b-dul Coposu. Cred ca n-au fost de acord. Si care mai este… nu mai stiu acuma. în primul rând Iuliu Maniu pe unde trec, unde merg… Asa… 15 Nopiembrie e legat de… de rascoala de aici din… din ’87. Nu-mi vin în minte acuma.
Ce credeti despre numirea în ultimii zece ani a unor strazi cu numele Antonescu?
Nu sunt de acord deloc. La noi cred ca nici nu exista strada Antonescu. Nu mai vorbesc de bust, de bust. Bine Antonescu, pentru români a fost cineva, însa noi când ne-aducem aminte de Antonescu, ne-aducem aminte numa c-a facut rele. Din Bucovina de Nord au fost deportati cam 250 de mii de evrei, pe timpul lui.Si-au murit foarte multi. Si-avem aicea asistate ale comunitatii, sunt trei persoane care au fost, care sunt din Cernauti, cum era si sotul meu, care a fost deporta’ în Transnistria, tot din ordinul lui. Deci nu avem amintiri placute, dimpotriva si nu sunt de acord cu acest lucru, sa i se ridice osanale si busturi si nume de strazi … Cum stie si comunitatea evreilor ca n-ar trebui facut acest lucru… mai ales eu care stiu ca si sotul meu, sub el a fost deportat.
Ne puteti povesti mai multe despre deportarea sotului d-voastra?Unde erati când…
Da. Noi nu eram casatoriti, el era tânar, avea 21 de ani atuncea, înca nu era… era în Cernauti si Cernauti apartinea de România Mare atuncea… si a fost, în primul rând au fost dusi în ghetou. Socrul meu a avut o fabrica în Cernauti de cloroform si era si director acest… , proprietar, director al acestei fabrici si l-au luat si pe el… si i-au dus în ghetou si p’orma, cu mari insistente, nemtii au avut nevoie de un specialist pentru fabrica asta si-asa au scapat ei de-acolo dupa câteva saptamâni.Dar înainte sa ajunga la, la ghetou, au fost luati si ei cu toti ceilalti evrei si dusi la munca obligatorie. Sotul meu a fost zugrav … si socrul meu a fost luat ostatec, ca a fost ucis un soldat neamt si au luat toate personalitatile orasului, le-au dus, aaa … Stiu ca soacra-mea mi-a povestit ca i-a aruncat pe geam o patura si… si p’orma… l-au dus înapoi la fabrica, însa toate bunurile din locuinta nu mai existau… el a avut si un spital acolo, a construit un spital… pentru evreii saraci, spitalul evreiesc. A facut multe pentru… comunitatea evreilor de-acolo. Erau, cam saptezeci la suta erau evrei. Si, p-orma, dupa ce-au… bine-nteles au venit, aaa, comunistii, au venit rusii dupa nemti… si-atuncea… au luat casa, au luat… si i-au facut mosieri si trebuia, bunicii sotului trebuiau sa paraseasca, aaa, comuna si conacul si pamântul în 24 de ore si cu o bocceluta au plecat si au venit la Bucuresti si… Iar… sotul meu p’orma, aici înca nu s-a facut nationalizare, în ’47. Au avut o fabrica la Târnaveni, cu acelasi profil. Si-acolo a venit nationalizarea si a luat si fabrica aia… El a intrat în, într-un laborator de analize medicale, si-a facut meserie …
Altceva, ce considerati semnificativ, pe lânga ce ne-ati spus?
Am o nepotica… care are 13 ani, foarte draguta, foarte desteapta, aproape în tot se vede… Ea e toata bucuria mea. Si plec cu ea la mare acuma în 23 iulie, o mai iau în excursie. Dupa revolutie a început câteva excursii în strainatate … Cam asta e… serviciul, mai semnificativ… Ce sa va spun, traiesc din pensie si din ce mai primesc de-aicea…