SIGISMUND HORVAT, președintele Comunităţii Evreilor din Reșiţa (n. 1921, Sighet) – ?Am fost dat afară din Politehnică, fiind evreu?

Tatăl meu a fost la Sighet și acolo a cunoscut‑o pe mama, și eu sunt născut la 24 iunie 1923, deci în mai puţin de o săptămână am 79 de ani. Și acolo n‑am stat decât până la un an. Atunci l‑a mutat pe tata la Aiud, tot la întreţinere la calea ferată. A lucrat la Aiud până în ?28, când l‑a mutat la Pașcani, și la Pașcani am stat până în ?34, și atunci l‑au mutat, mai întâi la Iași și apoi la București. La București am stat în clădirea care se cheamă, se chema pe vremea aceea, ?Casa Gazeta matematică?. Am stat până în ?40 acolo. Tata a spus că să fiu aproape de Politehnică. El era inginer și dorea ca să fiu și eu inginer. Și în ?40? mă rog, l‑au scos afară din clădirea aceea a Gazetei matematice și ne‑au mutat pe o stradă mai sus, acolo. Și acolo am stat până ne‑a bombardat, în ?44, la 7 mai ?44. Atunci au făcut praf casa în care am stat noi și ne‑am mutat, eu la niște cunoștinţe, ei la alţii? Și am terminat liceul, eram în ?40. Am fost dat afară și din Politehnică, fiind evreu. Și am lipsit patru ani. Însă tata a fost dat afară din serviciu, nu avea nici un câștig. Am trăit din ce am câștigat eu.

În ?44 am început Politehnica, am învăţat să lucrez între timp și am lucrat până în ?48, când am venit la Reșiţa. Și aici am întâlnit‑o pe doamna Horvat. Asta a fost întâmplarea vieţii mele, și am rămas aici cincizeci de ani. Ea e de la Dej și a venit și ea aici ca ingineră, terminase Politehnica și a fost aici, în diferite funcţii, la Reșiţa. Eu sunt hidro­tehnician, pe vremea mea se făcea foarte serios Politehnica în toate domeniile. Acum se face pe bucăţi. Și? eu am făcut Hidrotehnica, și atunci am venit aici ca să construim barajul de la Văliug. Este și o carte care a apărut asupra barajului și acolo vorbește și de mine. Și când am venit la Reșiţa, am crezut că o să lucrez la hidrotehnică, dar am lucrat la beton armat, că trebuia făcută o scară, și așa am făcut tot felul de proiecte. Pe urmă, de la Proiectare am trecut la Investiţii, apoi la I.C.M.M.R.; asta era Întreprinderea de Construcţii și Montaj Metalurgic, unde am lucrat până în ?74. Întâi am fost inginer‑șef, pe urmă am fost director acolo, ăia mă ţin minte, dumneata nu erai pe lume? și pe urmă am fost la Primărie, la Întreprinderea Judeţeană de Construcţii, și pe urmă am ieșit la pensie. Și când am ieșit la pensie? aicea, un doctor, Ebstein Moise, poate c‑ai auzit de el? ei, ăsta era conducătorul Comunităţii Evreilor din Reșiţa. Și el m‑a apreciat pe mine foarte mult. Și el a plecat în Israel și m‑a lăsat pe mine în locul lui. Și de‑atunci sunt președinte, de unsprezece ani sunt președintele Comunităţii Evreilor din Reșiţa.

Acum, despre comunitatea asta, ce pot să spun ? Sunt cam șaptezeci de oameni care sunt evrei, și în total în Comunitate sunt o sută și ceva? O sută doisprezece membri, pentru că? ce s‑a întâmplat ? În afară de două familii, restul sunt căsătorii mixte. Inclusiv eu. Soţia mea e româncă de la Dej și avem doi copii. Fiica mea e la București, băiatul e la Toronto, în Canada, și? asta e ! Și tot numai căsătorii mixte peste tot. Aici, în Reșiţa, vă spun, sunt vreo treizeci de căsătorii și chiar mai multe sunt căsătorii mixte. Sunt două familii de evrei : este doctorul Messer, el este din Arad, și mai este Aspis Carol, care e căsătorit cu o evreică, dar a fost înainte căsătorit cu o nemţoaică și aveau o fetiţă, mai trăiește. Acum ţi‑am spus despre mine tot, ce să‑ţi mai spun ?

(Mai spuneţi‑mi despre comunitatea evreiască din Reșiţa, atât cât e ea? Știu că există în Reșiţa un templu, o sinagogă și un cimitir evreiesc, dar sunt destul de puţin cunoscute de reșiţeni.) Da, în general în Reșiţa au fost evrei așa, mai? cum să spun? de mâna a doua. Prin alte părţi au fost figuri mai vestite. În comunitate cei mai mulţi sunt peste 70 de ani. Acum, de‑aici au mai plecat unii, alţii s‑au întors, așa că numărul s‑a menţinut. De când sunt eu aici, cam tot atâţia sunt. Sunt și mulţi care au murit? erau bătrâni, după aceea cei care au plecat în Israel. Totuși, numărul a rămas, pentru că au venit alţii. Eu cum am ajuns la Federaţie ?

A fost aici un inginer care venea de la București, îmi scapă numele, și acela, când a văzut că eu mă pricep, imediat a profitat de ocazie, și‑am profitat și eu, și‑am făcut niște garduri la cimitir și am reparat la cimitirul acesta de la Reșiţa. Am făcut reparaţii foarte importante. Că era și ploaie și era și mâncat de rugină, și am îmbrăcat stâlpii în beton armat și așa mai departe. Pe urmă m‑am ocupat de cimitirul de la Bocșa, cimitirul de la Mehadia, cimitirul de la Oraviţa. M‑am uitat la cimitirul de la Mehadia, parcă‑i gardul de anu? trecut, așa arată de bine, lucrări care sunt bune. La Reșiţa s‑au întâmplat două lucruri : primul a fost c‑a căzut gardul. Din ce cauză ? Interiorul era mai înalt decât exteriorul cu un metru, și acesta a împins și‑o căzut gardul. Eu am văzut acum zece ani c‑o să cadă. Și a căzut, nu pe toată lungimea, dar o să cadă și restul. Și am făcut atunci un proiect și am zis cum să reparăm gardul, dar, din păcate, rezultatul a fost în ?90, când nu erau bani. Și acum ar costa mulţi bani, nu mai au bani să‑l repare. Iar cimitirul acesta din Reșiţa a fost în trei rânduri atins. Niște copii au răsturnat acolo pietrele funerare și s‑au spart, și atunci, asta înaintea mea, s‑a făcut o judecată și s‑a pus ca să repare și mi‑a dat bani și de la centru și am reparat. Și acum, recent, anul trecut, a fost așa ceva. Am și o mulţime de fotografii. Mi‑au dat niște bani, dar nu găsesc care să vrea să repare asta. În cimitirul acesta sunt înmormântaţi câte doi‑trei pe an, câţi mor. În general, nu au murit în ultima vreme. Dar sunt puţini tineri? foarte puţini? doi‑trei sunt tineri în toată comunitatea.

(Dar templul evreiesc ?) Templul evreiesc e un templu frumos și mare. E foarte frumos, peste două sute de locuri, sus pentru femei, jos pentru bărbaţi, așa era la evrei.

(Aţi fost vreodată tratat diferit pentru că eraţi evreu ?) Cum să spun ? Pot să‑ţi spun niște întâmplări din viaţa mea În ?40 am fost dat afară din Politehnică și m‑am dus odată să‑mi cumpăr un ziar. Și unul pune mâna pe mine, în cămașă verde, așa, în diagonală, legionar, și zice : ?Ce‑i cu tine, Horvat, de ce nu mai vii la școală ??. ?Păi, cum de ce nu vin la școală, nu m‑aţi dat voi afară ?? ?Noi te‑am dat afară ? De ce să te dăm afară ?? Și până la urmă s‑a lămurit el cumva că într‑adevăr a fost așa, însă el nu a știut ce e aia legionar. El era numai îmbrăcat așa, ca legionar. Și la Pașcani am cunoscut legionari, și peste tot. Așa a fost soarta mea, că practic eu nu am simţit asta pe pielea mea. Am făcut muncă în folosul obștesc în timpul războiului, am curăţat zăpada în București.

(Comunitatea e bine închegată, atât cât mai e ?) Da ! Sigur că da. Păstrăm legătura. Este un domn, Schwartz, în fiecare zi îi caută, se duce pe la ei. Am adus dosarul acesta, care îi cuprinde pe toţi. În general, ceea ce este caracteristic oamenilor de aicea este că foarte mulţi sunt amestecaţi, ca și în celelalte comunităţi de altfel. Dacă te uiţi aicea, uite : Aspis Beniamin e tehnician proiectant, tatăl lui a fost evreu, el nu este evreu și vine la biserică în fiecare vineri, e foarte credincios și așa mai departe?

(Vă duceţi în fiecare vineri la biserică ?) În fiecare vineri ! …Și după aceea este Aspis Carol Leon? acesta o fost căsătorit cu o nemţoaică și acum e căsătorit cu o evreică ? asta e una dintre cele două familii evreiești pure. Brada Ștefania ? asta este pensionară, Bârlaș Ioan ? soţia lui este evreică, Butilcă Sorin ? acesta, nici maică‑sa nu e evreică, nici nevasta lui nu e evreică, tatăl lui și frate‑su? sunt în Israel, Cocon Mihai ? acesta are o istorie mai ciudată : a fost în Ardealul de Nord și de acolo s‑a refugiat și a scăpat cu viaţă. După aceea este Cocon Aurel ? acesta lucrează la Poliţie, a făcut Facultatea de Drept, e jurist. E David Ela, născut în 1919 ? acesta e de la Bocșa, dar a venit în Reșiţa.

(În Caraș‑Severin cam câţi evrei mai sunt ?) Ăștia sunt toţi. (Dar la Oraviţa ??) La Oraviţa e numai cimitirul, și‑n alte părţi? nu mai e nimeni. Numai în Reșiţa sunt, și la Bocșa mai sunt câţiva. Și la Caransebeș sunt. Am făcut acolo, la Caransebeș, biserica, am reparat‑o, gardul de la cimitirul de acolo?

(Văd aici, în dosar, ?elev?, ?elevă?, aceștia sunt tineri.) Da, dar nu sunt evrei, doar din familii de evrei. Drăgoescu Margareta ? asta e pensionară, Ebstein ? acesta e băiatul doctorului Ebstein. Acesta a fost în Israel, s‑a întors acum. Feldmann Serena e nevasta unui doctor de‑aicea, care a fost foarte apreciat în decursul anilor aici, la Reșiţa. Gâb Ion? Gâb Rebeca?