Veteran de razboi, deportat in Rusia

… copilaria dumneavoastra…

Da. M-am nascut în 1920, 11 ianuarie, în comuna Aita Medie, judetul Covasna. Acuma… am copilarit pâna la vîrsta de 7 ani în comuna. Dupa aia ne-am mutat cu parintii la Brasov, cu serviciul, cu una cu alta si… am terminat 7 clase primare aicea si m-am… La vârsta de 13 ani, 14 ani, m-am angajat ca ucenic la firma „Stinghe&Pajzs” din Brasov, strada Republicii, acuma nu mai stiu cât era numaru’. Am facut 3 ani ucenicie, trei ani scoala la… scoala de ucenici. În ’40 parintii mei s-a mutat din Brasov înapoi în comuna natala. În ’41 am recrutat în armata maghiara si din ’41 pâna în ’43 am fost soldat la Sfântu Gheorghe. Si din ’47, când a fost cedat Ardealu’ iara ne-am retras cu armata… în ’43, în septembrie-octombrie când a fost ocupat iara, reocupata partea aceea a Ardealului, ne-am retras cu unitatea militara si am ajuns în Ungaria… decembrie ’47… ’47… da… în patruzeci si… [se gândeste]. Din ’47… ’44… am ajuns în Ungaria p-orma cu armata… nu mai m-ajuta capu’ [exclamatie].

Da’, nu… povestiti-mi asa cum era atmosfera, cum era atunci, nu neaparat anii.

Atât, cum era ca în razboi. Noi eram în retragere. Din Sfântu Gheorghe am pornit în ziua de 7 septembrie, parca… Si pe urma am mers tot pe jos, cu carutele, cu echipamentul, cu munitiile pâna-n… Ungaria, în Eger, în Salgotarjan…

Si unde erati când ati aflat ca s-a cedat Ardealul?

Poftim?

Unde erati când ati aflat ca s-a cedat Ardealul?

Deci la Sfântul Gheorghe am facut armata, era orasul de granita.

Aha.

Deci noi în ziua de 7 sau 8 septembrie, parca atuncea s-a cedat. Noi atuncea am parasit cazarma si am mers înspre Odorhei, pe la Târgu Mures pe-acolo pâna… Baia Mare, Satu Mare. P-orma am trecut granita în Ungaria în… mai mult pe jos am mers. Cu carutele ca erau încarcate… P-orma în decembrie, în 24 decembrie într-o noapte ne-a înconjurat rusii… si lânga Salgotarjan, pe-acolo în Ungaria ne-a luat prizonieri. De-acolo ne-a dus la [nu stiu sa transcriu si nici respondentul nu m-a putut ajuta ] într-un oras, de-acolo pe urma am fost o luna de zile în… Ne-a bagat în vagon, am mers în… 2 saptamâni cu trenu’ pâna la… Focsani. Am trecut pe-aici prin Brasov, Predeal… Vest… pâna-n Focsani, la Focsani p-orma ne-a debarcat din vagon, acolo am stat iara o luna… si de-acolo ne-a bagat iara în vagoane si ne-am dus în Rusia, ca prizonieri de razboi si am stat acolo pâna în ’48… octombrie-noiembrie… parca asa ceva… Acolo în Rusia am lucrat la mina de carbuni, am mai lucrat la constructie, la mai multe locuri. În mina era mizerie mare, la 230 de metri sub pamânt, în alta parte niste gauri ca sobolanu’ de 70 de centimetri, trebuia sa ne bagam pe genunchi, pe burta, ne târam [tuseste]. Aveam numai un singur fel de îmbracaminte. Ce-a fost mai bun, aia s-a stricat, ne dadea numai zdreante, ce avea pe-acolo. Mâncare proasta, 200 de grame de pâine, asa-zis pâine care nu mai pâine nu era, nici nu se putea mânca. Mâncam zama, urzici…

Si aveati vesti despre cei de-acasa?

Dupa doi ani o carte postala care am trimes acasa si un raspuns am primit de-acolo. Da’ asta a durat o jumat’ de an pâna a venit scrisoarea si raspunsu’, pâna s-a… Si dup-aia n-am mai primit nici scrisoare… între timp ne-a mutat si dintr-un lagar într-altul lagar si-am pierdut legatura cu cei de-acasa. Am stat aproape 5 ani [tuseste] fara sa stie nimeni de noi. Mort, vii sau nu. Pe urma a venit odata o delegatie din Ungaria, a tratat cu rusii, una, alta. Pe urma a-nceput sa dea drumu’ întâi la polonezi, la sârbi, la cehi, pe urma si la maghiari. Ne-a dat drumu’ acasa… Am calatorit câte 2 saptamâni în vagoane de vite. Patruzeci de insi înghesuiti într-un vagon de 10 tone. N-aveam loc nici sa stam jos. Ca scrumbiile stateam unu’ lânga altu’. Ne dadea… o bucata de lemn asa, o blana. N-aveam nici topor, n-aveam nici… sa facem foc. Focul era o soba dintr-un butoi de carbit, din asta. Ne dadea lemne da’ ne-a luat si brichetele, si chibrite n-aveam, una, alta. N-aveam cu ce face focu’… Si care a mai putut sa ascunda, a ascuns bricheta si… în vagon când am facut foc, p-orma venea soldatul rus ca „unde e bricheta”. „Ca n-avem”. „Cum n-aveti? Cu ce-ati facut foc?” Atuncea ne lua la perchezitie. Ne lua dintr-un colt în altu’ câte unu’. Ne controla, ne batea ca „unde e? unde e?” D-apoi eu stiam ca unde e, da’ am ascuns. Ca sa facem foc, unul Kaul, neamt, zice: „Are cineva un pieptan? Zic: avem. Da’ lama de ras, ceva? Zic: avem unu’ are lama.” Era si aia interzis. N-aveai voie sa ai la tine cutit sau lama de ras, bricheta, chestii de-astea, nu. Lua tot, tot ce-a fost ceasuri, astea toate. Si pe-orma… a luat peria, pieptanu’, un pieptan si o lama si a ras asa niste scame de pe pieptan pe o hârtie, si acolo, pe urma a luat bricheta si a pus scânteie. Si cu scânteia asta a aprins scama aia de la piepten si a luat flacara. Si când tinea hârtia acolo si a facut focu’. No, atâta le trebuia soldatilor c-a venit pe urma dimineata ca unde e bricheta, ca unde e cu ce-am facut focu’. „Pai am facut focu'”. ” Cu ce?” Ne-a luat dintr-un colt si ne-a batut bine. Câte unu’, asa. înghesuiti cum eram da’ ne-am urcat si unu’ peste altu’, ca dadea cu arma-n noi. Si n-a putut sa… ziua aia nu ne-a dat nici lemne, nici apa. Ne dadea câte o galeata de apa la 40 de persoane, 10 litri de apa pe zi. Mâncare la fel… o galeata de mâncare la 40 de oameni si niste pâine uscata, neagra ca… suna ca nucile… [râde]. Ca n-a gasit bricheta vreo 2 zile ne-a persecutat. Nu ne-a dat nici lemne, nici apa. Am stat acolo… Dupa doua saptamâni eu am ajuns din Ungaria la Focsani. La Focsani, iar ne-a scos la lucru, trebuia sa descarcam din vagoane, haine, bocanci, cizme, ce-a gasit ei pe front acolo de la morti ce a dezbracat, ca dezbraca, fiecare cadavru si îl îngropa asa, piele goala. Si asta am lucrat acolo o noapte. No, a doua zi deja ne-a luat si ne-a dus în alta parte…

Asta în drum spre Rusia?

La Focsani a fost, da. De-acolo, de la Focsani, ne-a luat pe urma în Rusia. Atunci, acolo ne-a tinut într-o cazarma care n-avea nici acoperis, era cazarma de calareti ca erau mai multe pentru cai, lanturi, chestii din-astea. Era bombardat si aia nu mai era bun. Dupa 2 saptamâni ce am stat acolo, într-o dupa-masa ne-a aliniat si ne-a dus într-un loc, într-o casa darâmata si sa luam câte 2 caramizi subtioara. Am luat câte 2 caramizi subtioara si ne-a adus în alt lagar prin cazarma, ne-a bagat într-un centru de pregatire era acolo, era numa’ cu sârma ghimpata înconjurat si erau baraci din astea nemtesti, de scândura. Si de-acolo într-o seara, în ploaie, nu pe drum, pe asa, pe un câmp nearat si ne-a dus tocma’ la gara. Acolo ne-a îmbarcat iara în vagon… si am stat 2 saptamâni. Doua saptamâni a durat drumul de la Focsani pâna în Rusia. De-aicea în Ucraina am fost… la mina de carbuni am ajuns într-o seara târziu, era întuneric, zapada, când am sarit din vagon am sarit în zapada, am ramas asa în zapada, n-am mai putut iesi [râde], era pâna la brâu asa zapada mare. Acolo ne-a bagat în baraci de scândura iara. Ne-a tinut acolo cu vizita medicala care era bolnav, care era mort, care era ranit. P-orma ne-a bagat într-o baraca de scândura. Era priciurile facute din brad taiat atuncea recent ca era coaja înca verde. Sub noi s-a uscat în baraca priciu’, adica patu’ cum se zice. Cam asa patu’, unu’ peste altu’… De-acolo p-orma ne-a împartit în brigazi, în echipe si la lucru. Unii la mina, altii la constructie. Unde era nevoi… Aveam numa’ o singura îmbracaminte, o camasa. Într-o luna, o data ne ducea sa facem baie. Când veneam din mina, ieseam din mina dimineata, ne dadeau vreo doua, o gamela de apa. Acolo cât sa fie, vreo 2 kg de apa. Cu ala trebuia sa te speli ca eram ca hornarii negri de fum, de scrum de la carbune… Mâncarea daca venea primavara atuncea începea cu urzicile. Ciorba de urzici, pâna facea floare urzica. P-orma la sfecla de zahar, sfecla furajera… Ne dadea niste bors asa din arpacas facut. Carne n-am vazut tot timpul. Înainte, la început, mai era din conservele americanilor ce au lasat acolo.
Dupa aia nici aia nu mai era… . M-am îmbolnavit si eu. Am lucrat la… un punct sanitar, era o baraca acolo si am avut dezinterie. Au murit atunci foarte multi acolo ca nu era apa si topea zapada si bea din zeama aia, din topita, zapada topita si primea dezinterie si zilnic mureau zeci. Care nu putea sa se abtina sa nu bea, ala era stiut. Temperatura, a doua, a treia zi deja era mort. Îi dezbraca la piele goala, când era vreo 10 insi îi ducea… era un deal acolo lânga lagar îi ducea acolo, facea o groapa, baga acolo si var peste ei si îngropa. Acolo înaintea noastra a fost nemti, care… la noi era acolo si sârbi si polonezi si greci si italieni. Era toate natiile si români, da’ a fost si unguri. Erau amestecati…

în Ucraina sau unde?

Poftiti?

în Ucraina sau unde?

în Ucraina, în Donets, Dombas. E un fluviu Dombasu asta si…

Si familia dumneavoastra când a aflat ca sunteti prizonier?

Când ne ducea spre… din Ungaria, unde am cazut prizonier, când am trecut la Apata aicea, în judetul Brasov e. Comuna mea natala era de la Apata, a doua comuna, vine Aita Mare, Aita Medie. Si acolo, când am trecut, ca din Ungaria asa ne-a zis ca ne duce acasa. Am avut o delegatie din Ungaria si ne-a promis ca ne duce acasa pe noi. Si când ne-a zis ca… adica… acasa, ne duce la Debretin, asa a zis, acolo e lagarul de concentrare si de acolo pe urma ne da drumu acasa. Când într-o dimineata, când am trecut cu trenu’ am vazut ca scrie Arad. Zic: „cum dracu’… noi ne ducem spre Debretin, suntem în România” [râde]. Si atuncea am facut rost de o bucata de hârtie si am scris câteva rânduri si la Apata am aruncat pe geam afara biletu’ si cineva a gasit si a înmânat la parintii mei ca sa stie. Stia ca am cazut prizonier si ca ne duce spre Brasov, da’…

Da’ de unde stiau ca ati cazut prizonier?

Pai de la, din biletul acela care am scris eu ca am cazut prizonier…

A, a, da…

… [tuseste] prizonier si am trecut pe aicea si probabil ca la Brasov ne duce. Daca am trecut de Arad, chestii d-astea zic, acolo… Si într-adevar ne-a adus în Brasov aicea la Triaj. Eu am cunoscut locu’, partea… Si de-aicea ne-a îndrumat la Ploiesti. Acolo nu ne-a primit ca nu avea loc. De la Ploiesti pe urma ne-a îndrumat la Focsani. Acolo iara am stat de dimineata pâna deseara la gara… ca nu, nu voia nici aia sa ne primeasca. Nu avea loc. P-orma spre seara a deschis vagoanele, ne-a încolonat si ne-a dus în cazarma aia care era bombarda, bombardata, nici capat, nici acoperis n-avea, nimic si ne-a bagat acolo în grajdurile celea de cai care pe jos era paie. Da’ ca viermii, unu’ peste altu’ acolo. Nici apa, nici lumina. Care unde a putut sa se culce. Venea celalalt si calca pe mâna, calca pe picior, se vaita, îi dadea un brânci, cadea peste celalalt…

Si în Brasov de ce nu v-au primit? Tot ca n-aveau loc?

N-avea loc. Ca era aicea la Feldioara. Acolo era plin deja. Si bine ca nu ne-a adus aicea. Ca aicea [tuseste], aicea care a ajuns rar a mai scapat în viata. Aicea majoritatea a murit. A dat boala: tifosu’.

Da? Si cum a fost întoarcerea?

Întoarcerea? Pai, usor ca odata a venit un ordin ca sârbii, cehii, polonezii, astia vor fi trimesi acasa. Au facut ei o lista si ne striga dupa nume si ne-a despartit de ceilalti. Pregateau un transport acasa… Si a venit rându’ nostru si pe urma într-o buna zi… am primit niste haine mai bune asa-zis, mai bun, tocmai alea zdrentoase care era… Si ne-am facut bagaju’ si ne-a trimis acasa. Am ajuns la Focsani, am trecut granita… De-acolo pe-urma fiecare avea un bilet de… trimitere acasa. Cu ala puteai sa calatoresti si cu trenu’ si cu aeroplanu’ si cu vaporu’, cu orice mijloc de transport gratuit. Am venit acasa, ne-am prezentat la Jandarmerie. Ne-a luat în evidenta, iar… dup-aia, fiecare sa-si caute de lucru, servici, ceva… Eu am venit la Brasov si m-am angajat dupa doua… M-am angajat la… firma asta care era la meseria mea, la Alimentara. Director era un evreu care avea magazin tocma’ lânga magazinu’ unde-am învatat eu. Si i-am fost ucenic si calfa. Si m-a cunoscut si am zis ca vreau sa ma angajez. Era tocmai înainte de Craciun… „Da, da, am nevoie, am. Vino, zice, vino ca te stiu eu. Te recunosc. Ai lucrat la Stinghe, da.” No, bine. M-am angajat si am început sa lucrez… M-a trimes la un magazin sa-l ajut acolo… Am lucrat… acolo la început ca pe urma am lucrat la mai multe magazine… întâi pe 7 Noiembrie era un magazin… Dup-aia pe Karl Marx am mai fost. Am lucrat în multe parti… Carierei… Am lucrat pe 7 Noiembrie…

Si cum v-ati cunoscut sotia?

Sotia? Asta întâmplarea a fost… Eu am locuit în cartieru’ asta, am avut casa parinteasca pe Codru Cosminului. Aicea eram cunoscut. Si am trecut pe aici pe strada cu… Si-ntâmplator asa ne-am cunoscut… cu prietenii mei… Aveam un prieten, veneam mai mult, de mai multe ori ne-ntâlneam aicea si ne-am cunoscut asa… Ea locuia chiar aicea vis-?-vis unde-i casa asta… si… am facut cunostinta si ne-am casatorit…

Dupa cât timp v-ati casatorit dupa ce v-ati cunoscut?

Deci dupa… un an.

Si ati facut cununie religioasa? Cum era atunci?

Da, da sigur ca da. Am facut cununie religioasa la catolici… desi eu sunt reformat, da’ am facut acolo si…

Si copiii cum ati… cine avea mai mult grija de copii?

Pai cu copiii a fost o problema ca si sotia era în servici si eu eram în servici si lucram în ture inverse. Când unu’, când altu’. Când eram eu acasa, era sotia de servici. Când eram eu de servici statea ea acasa. Am mai avut aicea… sotia a avut nasa, aicea a doua casa, batrânica si aia, mai ne ajuta… când nu eram acasa. Era cam greu…

Si cum era, ce va amintiti din copilaria fetelor dumneavoastra? Se gaseau alimente si cele necesare? Cum a fost scoala pentru ele…

Cu scoala a fost bine, ca a învatat bine, n-am avut probleme cu ele… Ei, ca dupa razboi, era lipsa de îmbracaminte, era lipsa… de mâncare nu pot sa zic ca chiar a fost lipsa. Era pe ratie, era cu cartela. Aveai cartela. Portia de zahar, faina, orez, gris, ce mai era? P-orma îmbracamintea iar era problematica. Trebuia… dadea niste bonuri, tichete pentru încaltaminte. Cam greu a fost la început, da’ ne-am multumit cu ceea ce am avut. Ca era dupa razboi. Nu era unu’ mai îmbracat ca celalalt…

Si aveati ajutor de la stat pentru copii? Alocatie sau ceva de genul acesta, nu?

Nu, alocatie nu era. Dupa câte stiu nu.

Cum s-a schimbat viata dumneavoastra în perioada Dej?… Tineti minte cum s-au schimbat lucrurile dupa ce a început nationalizarea? Colectivizarea?

Eu, draga, n-am fost acasa atuncea, în ’47.

A, da.

N-am fost. Eu în ’51 am venit în Brasov… în ’50. Da, atuncea m-am casatorit în ’50. în ’51 a fost devalorizarea. Da, schimbarea monedei… atuncea iar a fost o perioada critica.

Cum era?

Nu se gasea anumite lucruri… era pe bon, pe tichete, pe cartela toate… ca dupa razboi.

În perioada Ceausescu, cum era?

În Ceausescu era pe ratie mâncarea. îmbracamintea pe tichete, de bocanci, de haine, de prosop, de batista si chestii din astea… Pâna-n ’70 am mai mers cum a mers. Din ’70 încoace a fost o perioada foarte critica. Era rationalizat, îti dadea un kg de carne pe luna. Atuncea a fost un an sau doi foarte prost cu aprovizionarea… Nu a… n-a avut poporu’… pîna-n ’70. De la ’70 pîna în ’80, asa, atuncea a fost o perioada critica. Vreo 10 ani de zile când… a fost strâns surubu’ prea tare…

Erati obligati sa participati la activitati politice la servici?

Obligati nu eram. Da’ era filtru’ asta care te filtra. Ca ce-ai fost, parintii tai ce-au fost, nu stiu ce. Tu… nu te primea în partid daca erai fiu de bogatas, de, de nu stiu fabricant, fost fabricanti sau… Era anumite criterii dupa care sa lua.

Dumneavoastra ati fost în partid?

Nu. N-am fost.

Nu ati vrut sau nu v-au luat?

N-am vrut. A vrut sa ma ia, da’ am renuntat. Zic, nu… eu nu mai intru nici într-ala, nici într-ala, nici într-asta. Eu îmi vad de treaba si…

Si ati avut de suferit ca nu ati intrat în partid?

N-am simtit.

Cum s-a schimbat Brasovul în perioada aceasta? Au fost îmbunatatiri, s-au distrus lucruri în perioada Ceausescu?

Au fost distrugeri ca a demolat casele, proprietatile care… Calea Zizinului, acolo ce cladiri frumoase, rezistente. Au fost maturate, sa faca blocuri. Asta era viitorul. [exclamatie].

Va este dor de locuri care nu mai exista?

Eu n-am avut ce pierde. Ca partea asta a noastra aici n-a fost atinsa. Desi era…

Da?

Eram planificati. Înca doi-trei ani mai trebuia si ne matura de-aici… eram planificati… Deja a ajuns pâna pe Aurel Vlaicu. Deja a început sa faca blocurile aicea pe Grivitei. Eram aproape, aicea… da’ n-a apucat.

Si ce fel de activitati faceati în familie în perioada asta, mergeati în vacante, unde?

Nu ne permiteam, ca n-aveam din ce. N-aveam. Concediu’ petreceam acasa, cu munca si aicea în gradina, în curte. Copiii mergeau la parintii, la tara… Nu era…

Si ce fel de sarbatori aveati în familie?

Sarbatorile, o zi de nastere, zi de onomastica, Craciun, Pasti, astea care tineam si noi ca oricare…

Si ce sa facea de 23 august? Erau parazi, mergeati?

Pai era obligatoriu. Era parada mare… drapele, trebuia sa punem pe fiecare casa. Si acuma e locu’, postamentu’ de drapel. Trebuia sa aiba obligatoriu fiecare casa drapelu’ expus. Era mare tambalau… demonstratii, maialuri, baluri. Se gasea atuncea… Acuma nu mai exista… atuncea era cinematografuri, teatru, excursia era distractia omului. Excursii se facea. Erau stranduri. Acuma… televizoru’ e la moda.

Si ati fost în excursii? De exemplu monumente istorice ati vizitat?

Am fost la Borsec, la Putna, pe-acolo, mânastirile alea moldovenesti, la Piatra Neamt… am fost la Gheorgheni, la Lacu’ Rosu, aicea pe Piatra Mare.

Se facea ceva de 15 martie?

15 martie? Nu, atuncea nu era aicea 15 martie, nu exista. Nu era voie. Era interzis. Acuma e, se sarbatoreste. Da’ atuncea nu era sarbatoare [tuseste].

Exista vreo persoana remarcabila pe care ati întâlnit-o în viata, în persoana sau direct care v-a influentat puternic?

Nu.

Puteti sa numiti un monument din primul razboi mondial, din zona dumneavoastra?

Din primul razboi mondial?

Sau din al doilea.

Da, din primul razboi a fost pe Tâmpa un monument care în timpul razboiului a fost darâmat, bombardat. P-orma alt…

Ce credeti despre noile nume de strazi introduse dupa ’89. Sunt în Brasov strazi legate de evenimente sau personalitati din al doilea raboi mondial?

Nu…

Mai îmi povestiti putin din tineretea dumneavoastra, din razboi, cum era pe front, cum a fost înainte?

Eu am avut fericirea ca sa scap de partea fierbinte a frontului. Eram de la… batalionul nostru. Eram… când la retragere am fost împartite în grupuri. Eu aveam, eram într-o grupa cu… 30 sau 40 de soldati cu rezerve de munitie, un fel de tren de… cu caii. Si transportam munitie dupa echipa. Asa ca în foc propriu-zis, n-am fost, mergeam tot în urma. N-am luptat propriu-zis… când am ajuns în Ungaria, acolo lânga Salgatorjan unde am cazut prizonier, tot pe jos, cu carutele. Am fost la Seghenu sasesc vreo trei saptamâni. Acolo…

Ati pastrat legatura cu oameni care au fost prizonieri cu dumneavoastra?

Din aia nu mai traiesc… unu’ a fost, ala a murit nu demult.

Da’ nu, dupa ce v-ati întors acasa ati mai pastrat legatura cu…

Pai am avut legatura cu un baiat din comuna mea natala care a fost cu mine chiar în lagar la… A murit si ala…

Spuneti ca ati fost în Brasov si dupa aceea parintii s-au întors înapoi în comuna. De ce s-au întors înapoi?

De ce a plecat din Brasov. A plecat din Brasov cu cedarea Ardealului. Si p-orma ne-am întors înapoi în ’48 sau ’49 numa’ atunci.

Adica au fost obligati?

Nu, n-a fost obligati. A fost asa un val atuncea, da hai, ca mergem dincolo, ca nu stiu ce, ca vine, veneau legionarii, si ca, vor distrus astia, ca astia ucide toti evreii si ungurii si cu astia. Si s-a speriat lumea. S-a retras o parte. A mai ramas si asa aicea. Majoritatea s-a retras când venise Garda de Fier, legionarii si evreii si ungurii trebuia sa dispara. Astia macelara tot si baga în puscarie si… a fost un val din asta. Facea demonstratii pe strada.

Ce demonstratii? Cum?

Poftim?

Ce demonstratii? Ce se întâmpla?

Era cu… a fost un caz foarte… când a, când a iesit la putere asta, cum îl chema? Codreanu sau?

Da…

Da.

S-a speriat lumea sau ce?

Ce?

S-a speriat lumea sau ce s-a-ntâmplat?

Pai da, ca strângea pe evrei si pe unguri si-i si persecutau si… faceau manifestatii. Strigau pe strada: „Jos cu ungurii si jidanii” si chestii din-astea…

A, legionarii?

Legionarii, da. Era un fel de… Asta când a fost în ’40 si… în ’40, în ’40 a fost în toamna… Da în ’40 si în ’41 am recrutat eu la armata.

Cum, lumea era speriata?

Da, era speriata, era ca tragea cu mitraliere pe strazi, împuscaturi, gasti…

Si când era Antonescu oamenii aveau încredere în el?

N-am fost aicea atuncea. în ’40 în septembrie am trecut în comuna natala, deci n-am fost aici. În ’40 eu am plecat de aicea si m-am întors în ’49 în Brasov iar. Armata 7 ani într-una. Din ’41 pâna în ’48.

Si cum se facea armata?Cum?

Armata era de la 2 ani, cel putin doi ani si trei ani. Marina si aviatia facea 3 ani. Si restu’, trupele cu doi ani, doi si trei ani.

Dumneavoastra ati facut 2 ani de armata si…

Pai am facut io, am recrutat în… septembrie ’41. Si m-a apucat razboiu’, mobilizarea. Nici nu m-am dezbracat de uniforma. Eu numa’ pe hârtie am fost lasat la vatra. Si cu alt ordin rechemat. Am facut armata, prizonieratu’ si… Am ajuns în ’48 acasa…

Si armata unde ati facut-o?

La Sfântu Gheroghe, armata maghiara.

A, deci a trebuit sa va duceti în razboi, nu?

Eram obligat… nu se… eram îmbracat în uniforma. Trebuia sa merg… si chiar daca nu eram, eram lasat la vatra. Si atuncea mobilizare facea si trebuia sa mergi…

Si tineti minte când s-a declarat razboiul cum a fost? Ce va amintiti de atunci?

Pai razboiu’ a început nu din ’41, ca Hitler a început deja din ’39-’40 cînd a luptat… întâi a apucat acolo partea nordica a Europei si pe urma a venit în Polonia si în Cehia si pe-aici pe lânga noi… Propriu-zis, în ’40 când am recrutat eu, era razboi deja da’ nu în partea asta a noastra.

Si stiati ca o sa vina si aicea razboiul?

Era de asteptat. Ca razboaie se faceau mai nou dupa 20 de ani în fiecare… Adica în Europa ca majoritatea razboaielor aicea au fost. De celelalte noi nu ne-am ocupat. Da’ a fost în ’13, ‘913 a fost razboi, în’20 s-a… da… în… a fost primu’ razboi mondial în ’13 sau când… ’15… si a fost în ’41. Deci la douazeci si… 21, 22 de ani iara a fost. De-atuncea pe urma numa’ asa, partial ici-colo, da’ peste tot suna armele. Nu e linste ca… un roi de furnici toate, tot globu’ pamântesc… erau altfel. Erau… era un respect fata de alt om… unu’ de altu’. în Brasov aicea erau sasi, erau români si maghiari. Asta era majoritatea… populatiei. Aicea se întelegeau unu’ cu altu’. Nu era… ca tu esti român, ca tu esti evreu sau ca esti… sas, sau nu stiu ce, nu erau… certuri, batai… Facea maialuri, serbari câmpenesti. Mergeam si noi la… la sa… a sasilor, ei veneau la noi.

Maialuri sau cum?

Maial. Da.

Si cum era, ce era?

Era o serbare câmpeneasca în fiecare an la mai. În luna mai.

Da.

Si unde se tinea era o… în dosu’ Tâmpei era un, un teren. Unde e acuma Valea Racadaului. Acolo era… lânga aia era Honterus. Honterusu’ era un teren, o parte a padurii. Acuma a construit, îi Uzinele de Autocamioane. În partea aia. Si-acolo sa facea maialurile sau serbarile câmpenesti asa-zise. O data faceau sasii, o data românii, o data junii, o data faceau ungurii… facea acolo baraci cu fripturi, cu mâncaruri, cozonac… Tot felu’ de lucruri. Si era muzica, fanfara, acolo. Se cânta. Se petrecea toata ziua. Bere, vin cine vrea… Si asta era distractia. În fiecare duminica era câte-un maial sau câte o serbare. Pe urma era excursii, era meciuri de fotbal. Era stranduri. Acuma bine ca nu mai are nici strand… Aicea în Bartolomeu unde acuma e piata, acolo era strand. Înainte era teren de fotbal. Noi am jucat fotbal acolo. În ’34, ’37… Pe urma a facut strand. Acuma nu mai e nici strand, nici teren de fotbal… Sus supt Tâmpa, acolo era iara terenu’ de fotbal a sasilor… Acuma e scoala sportiva mi se pare, acolo. Acolo era teren de fotbal, era teren de tenis. Acuma exista înca terenu’ de tenis… Dup-aia mai era arenele sub Tâmpa… Poiana… nu era drumu’ asta nou care e acuma asfaltat, nu stiu ce. Era drumu’ vechi, pe la Pietrele lui Solomon si… pe jos, cu masina si cu una-alta… în Brasov erau 2 masini, adica autobuze care faceau… unu facea din Piata Sfatului la Gara Mare si înca unu’ era Piata Sfatului-Gara Bartolomeu. Doua autobuze erau.

Când, în ce perioada?

Prin anii ’30. Nu era… si era birje cu cai. Nu veneau getaxuri si nu stiu… era tramvai înca. Tramvaiul de lânga primarie facea cursa pâna la Sacele.

Si primaria tot, acolo… ?

Aia a fost, da. Si-n fata lu’ Aro era promenada. Acuma a curatat promenada. Nu mai e… era o alee, cu castani, cu banci, cu banci acolo. Si tinerii se plimbau seara si ziua.

Si cum se curtau oamenii în vremea aceea?

Apai era alta lume… ca sa faci cunostinta eu ca baiat cu o fata care-mi placea mie nu stiu ce, cum sa ma apropii, trebuia sa fac rost de o, de un intermediator care cunostea. Zic fa-mi cunostinta cu asta, când si unde ne întâlnim si asa puteai sa faci cunostinta. Nu ca vad acuma, merge si noi… imediat la tu. Hai, ca ce faci, unde te duci. Ca nici nu stie cine e. Se leaga de om… nu era admis. Si chiar daca te accepta fata, sa stea de vorba, apai trebuia sa fii respectuos. Ca daca faceai o boacana,o vorba, scapai ceva, apai, gata. Erai pierdut. Daca te duceai la un dans sau la o… la un film. Ca atuncea era cinematografu’ la moda. Trebuia sa mergi tu ca baiat la maica-sa sau la taica-sau. Da’ de obicei la mama, ca mama era cu fetele. Trebuia sa-i ceri voie sa… sa mearga în seara asta la cinematograf. Da’ nu de la 9 la 11, de la 7 pâna la 9 maxim, nu noaptea sa umblam… Si la scoala de dans daca te duceai tot… La scoala de dans era mama, era însotita fata de mama. Statea acolo si dansai si… era tinut la frâu. Nu ca mergem si venim la 3 noaptea sau 2, ori nu stiu ce.

Scoala de dans era ca o discoteca acuma? Sau…

Era o educatoare de dans… care învata si trebuia platit… Te înscriai la un curs. Se platea cursu’ lunar sau nu stiu, de 2 luni. Si trebuia sa ai tinuta respectuoasa: camasa, cravata… Si acolo mergeai, faceai cursuri, era muzica, cu gramofonu’, cu patefonu’, placi… Si pe strada trebuia sa te comporti ca un om inteligent…

Si cât ati stat cu parintii dumneavoastra în Brasov, cu ce se ocupau parintii dumneavoastra?

Erau oameni simpli. Taica-meu era muncitor la fabrica de cauciuc. Maica era… si ea angajata tot la cauciuc. Da’ dupa ce-a avut copii, pe urma a trebuit sa se lase de servici ca am fost cinci frati, surori… si a trebuit sa stam în chirie prima data. Dup-aia a luat împrumut de la banca, a construit casa aceea în Codru’ Cosminului… cu munca, cu greutati. Eu eram mai mare, de la mine mostenea bocancii si asa mai departe. Unu’ de la altu’. Aveam un costum de haine care era pentru duminica. Ala era de duminica, nu se-mbraca orice zi. Celelate era de toate zilele. Nu ne permiteam luxuri prea mari. Aici tineam porcii, gaini…

Si când v-ati mutat înapoi în comuna au renuntat la servici si cum a fost? Nu a fost greu?

Pai a fost greu. Acolo a fost iar alta greutate ca trebuia sa lucreze pamântu’ si pe urma a fost constructii. A facut un drum, o sosea de la Aita Medie pâna la Sfântu Gheorghe, prin padure. Acolo s-a… a avut noroc ca a fost un izvor de câstig bani. Ca a facut drumu’ ala de legatura la Sfântu Gheorghe prin padure, ca a taiat padurea, a facut drumu’. A, a dat de lucru atuncea la toata lumea acolo.

Si cine a lucrat atuncea, tatal dumneavoastra?

Da.

Si dumneavoastra? Dumneavoastra erati mic…

Din ’40. Nu. Eu din ’40, din ’40 septembrie ne-am dus acasa, în comuna natala. Si în ’41 octombrie am recrutat la armata. Si-am mai venit acasa în ’49, ’48… N-am stat. Un an de zile am stat acolo. De la o toamna la alta, la toamna cealalta. Si-atuncea m-a luat la armata… Anii cei mai frumosi am trecut cu armata, cu prizonieratu’, cu mizeria… N-a fost usor, da’ ce sa fac? Asta a fost.