Persecutia antievreiasca

Când v-aţi născut și unde?

M-am născut la Sovata, judeţul Mureș, 1926, 29 mai.

Când s-a mutat familia d-voastră la Brașov?

Noi, întâi de la Sovata, părinţii mei s-au mutat în București și-am venit în Brașov în 1941, 1 aprilie. Cum am ajuns în Brașov? În 1940 când am venit de-aici de tatăl meu a fost dat afară din serviciu, eu am fost dată afară de la școală și-n 1941 a trebuit să ne mutăm în Brașov. Aveam 14 ani, aicea a fost o treabă foarte drăguţă, noi n-am avut locuinţă și unde mergeam, când afla, asta-i în 41, când aflam că, aflau că suntem evrei nu ne-au primit și pe strada Lungă numărul 16 am nimerit la o familie unde la părinţii mei i-ar fi convenit casa și când tatăl meu a spus că suntem evrei familia respectivă, în nici un caz nu închiriem casă la evrei. și-așa am ajuns pe Cuza Vodă, în 41, la o familie Făgărășanu, unde stau și actualmente. și tatăl meu i-a zis la acest domn Făgărășanu, că suntem evrei. Răspunsul a fost nu contează că sunteţi evrei, oameni trebuie să fiţi. și ne-a făcut contractul și de-atunci stăm acolo. Părinţii mei acolo au stat Despre viaţa mea multe nu am ce să vă spun pentru că eram o copilă, eram tânără. A fost foarte greu am uitat să spun că în București noi am stat pe strada Cercului, casa numărul 3, iar lângă noi pe Cercului numărul 1 și lângă noi era o vilă, la numărul unu, unde a fost un sediu al legionarilor și noi stăteam la etajul doi și noi vedeam exact în curtea acestui sediu, unde se auzeau urlete și ţipete mereu că strada Cercului era imediat, venea strada Calea Moșilor, unde au distrus, au făcut ravagii. Noi pe tata l-am ascuns în pod Numindu-ne Farkas, ăștia nu și-au dat seama că suntem evrei și pe tata l-am ascuns în pod și eu făceam cumpărăturile eu mergeam după cumpărături. Ei asta e un o mică amintire. Pormă, când ne-am mutat aici, pe tata l-au dus la muncă obligatorie a fost la Predeal, nu știu în ce detașament, eram , nu, nu mai reţin, sunt lucruri așa de vechi și tata a fost și pe strada Republicii, a frecat caldarâmul, ca muncă obligatorie. Aaa, asta am uitat să vă spun, ba v-am spus că pe tata l-a dat afară din servici, asta v-am spus, da. Ce să vă mai spun? Eram mulţi evrei în Brașov pe vremea aceea venită din București nu prea am cunoscut așa pormă ne-am cunoscut încetul cu încetul. Alte amintiri ?

Părinţii d-voastră, când au venit la Brașov cu ce s-au ocupat?

Cu nimic.

Cu ce v-aţi întreţinut practic?

Tata a avut un frate, care ne-a ajutat.

Deci nu a reușit să-și găsească de lucru?

Păi nu, că pormă a fost dus la muncă obligatorie Vremuri grele.

și d-voastră cu școala, aţi mai continuat sau aţi

Nu , nu. N-am mai continuat. și anii au trecutCe-a mai fost așa mai semnificativ, într-o dupămasă au intrat niște soldaţi cu arma la umăr, în casă și-a vrut să noi trebuia să predăm aparat de radio, cearceafuri, feţe de pernă, pijamale, așa, și mama s-a așezat în faţa dulapului ca să nu și-atuncea a spus cucoană ori te dai la oparte ori te împușc. [a râs] și bine-nţeles că mama s-a dat la o parte și ne-a scos din dulap și ultima batistă. [a râs] E, și-asta Pormă tata și-a recăpătat serviciul, la București unde a lucrat și viaţa a început să-și reia cursul.

Ce amintiri aveţi din perioada războiului?

N-am amintiri dragă, pentru că în Brașov n-au prea fost amintiri. Amintiri au fost că scria acolo, era o cofetărie mare în care, pe care era un afiș pe care scria câinii și jidanii n-au voie să intre în cofetărie. și pe strada Republicii stăteau foarte mulţi sași  și nu n-am dusaveam voie să mergem pân la ora zece în piaţă ne conformam

și de bombardamente ?Cum

La bombardament Care bombardament, că a fost în 4 aprilie 44.

Deci numai unul din ele, ce vă amintiţi de

Nu. Aa, și-aicea am o chestie foarte drăguţă, tot de pe Cuza Vodă, în vecini stătea o familie nu contează, sași și am vrut să intrăm și noi în buncăr, tata era la muncă obligatorie și eram eu cu mama și-am vrut să intrăm și-a zis că evreii n-au ce să caute acolo și și-am stat acasă, în pivniţă, ne-am dus în pivniţă și-am stat acolo. Pormă ce-a mai fost ? Am avut niște vecini, sași, extraordinari de cumsecade, aveau o prăvălioară mică și i-a zis lu tata, domnu Farkas, zice, după ora nouă seara vino. și ne dădea ulei, ne dădea făină, ne dădea mălai, ne dădea ca să putem trăi. Si-asta e.

știţi pe cineva care a fost pe front? Rude sau cunoștinţe?

Păi familia mea a fost deportată, toţi, de la Bixadul Oltului. Pe atunci era judeţul Pesta, au fost deportaţi la Auschwitz, nu s-au întors, au fost gazaţi. Bunică-mea avea 82 de ani și verișorul meu 7 ani și întreaga familie, tată, mamă

și d-voastră cum de aţi scăpat?

Păi, am venit în Brașov. În Brașov, din Brașov n-au fost deportaţi. În ultima perioadă, am și-acuma actul, de la tata, cred că era pe la sfârșitul războiului, cam așa, am primit o, o hîrtie pe care scria, propuși pentru evacuare, adică să ne dea afară, Farcas Grigore, Farcas ștefania și subsemnata, Farkas Clara, dar n-au mai apucat să ne deporteze. Bine, tata, tata a fost la muncă obligatorie, în detașamente.

și cum vi s-a părut, când aţi auzit că familia d-voastră a fost deportată ce-aţi simţit?

Înainte, să știi că la-nceput n-am realizat, a fost așa parcă era incredibilștii și, și pormă am realizat că nu s-a întors nimeni, că tata n-a mai avut familie, că din parte lu mama, au fost și din partea lu mama deportaţi, un unchi de-al ei din Ghișeul de Sus, ș-ăia toţi au fost la Auschwitz. Alte amintiri draga mea

Așa, să mi spuneţi cum v-aţi cunoscut soţu?

Ei, asta-i o întrebare indiscretă. Ne-am, tot în Brașov ne-am cunoscut.

V-amintiţi cum se curtau oamenii în perioada aceea?

Să știi că era o treabă foarte civilizată știi era cu totul altceva decât acuma libertinismul ăsta așa dus la maximum. Nu, era o decenţă. Că ne sărutam sub pomi sau sub Tâmpa sau nu, era altceva, dar nu era libertinismul Era un fel de respect, unul faţă de altul, știi.

Aţi făcut cununie religioasă?

Da.

Soţul d-voastră este tot evreu, nu?

Da, primul soţ.

și aţi avut dificultăţi din partea statului la vremea aceea, că aţi fost evrei?

Nu, nu în perioada în care, dupaia nu.

Aveţi copii?

Da, am două fete mari bătrâne, ele îmbătrânesc eu întineresc și am doi nepoţi.

și cum aţi împărţit rolurile de părinţi cu soţul d-voastră? Deci ce făceaţi d-voastră și ce făcea soţul d-voastră?

Asta-i o întrebare?

Da, deci cum, d-voastră vă

Dragă, munceam amândoi, ne vedeam de casă, de copii

Nu, deci cu copiii, cum i-aţi educat, d-voastră de ce parte v-aţi ocupat, soţul de ce parte?

Nu de, eram de aceeași, pe aceeași linie, nu n-a fost probleme.

Era greu să creșteţi un copil mic în perioada aceea?

În care perioadă?

În perioada când aţi avut copiii, aveaţi alimente?

Păi ce-a mare s-a născut în 46 și cea mică s-a născut în 52. E

Aţi avut probleme cu alimentele, cu

Dragă, ne-am descurcat. Să știi că ne-am descurcat. N-au fost

Ce s-a schimbat în viaţa d-voastră în perioada Dej? Țineţi minte cum s-au schimbat lucrurile după ce a început naţionalizarea, colectivizarea ?

Noi n-am avut probleme. Tata a fost funcţionar, mama casnică, n-am avut

Cum s-a schimbat viaţa d-voastră în perioada Ceaușescu?

Am lucrat, eram la servici. Îmi vedeam de treabă

și ce-aţi lucrat, ce servici aţi avut?

Păi, eu întâi am lucrat la secretariat la Trustul de construcţii, pormă am fost retrogradată, pormă iar am fost înaintată, că n-am avut studiile respective. N-am, n-am avut, 27 de ani am lucrat la construcţii.

Eraţi obligată să participaţi la activităţi politice?

Nu.

Cum s-a schimbat aspectul Brașovului în perioada aceea? Au fost îmbunătăţiri ? S-au distrus lucruri?

Păi, dragă a fost demolat, demolate o groază de case și s-au ridicat blocuri.

Vă e dor de locuri care nu mai există?

Adică, în centru nu prea s-a schimbat casele au rămas, în afară, acolo unde s-au demolat. Îmi place Brașovul, n-aș pleca din Brașov. Păcat că oameni suntem puţini, ne-împuţinăm pe zi ce trece. Da trebuie să ai simţul umorului simţ, mult simţ al umorului ca să treci peste anumite chestii.

Ce fel de activităţi făceaţi în familie în perioada aceea?

Ce activităţi, îmi creșteam copiii, mă duceam cu ele la, la eram mare amatoare de, asta no, simfonice, cum îi spuneuite ce lapsus am

Operă, muzică clasică?

Îmi plăcea opera și mergeam la operă, la operetă concear, concertele simfonice

Mergeaţi în vacanţe?

Mergeam cu copiii la mare și-o am avut ulcer și mergeam la Slănic și mergeam la tratament.

Aţi vizitat monumente istorice?

Am vizitat când am fost la Slănic Moldova, am vizitat toate mânăstirile, când se duceau cu autocarul, și când am fost la Sângiorgiul de pădure am vizitat Clujul, Oradea, toată partea asta a Transilvaniei.

Țineţi minte vreunul în special, care v-a plăcut mai mult?

Mi-au plăcut foarte mult mânăstirile. Nu știu în mod special, toate mi-au plăcut. Erau A, da, mi-a plăcut foarte mult la Văratic, și-acolo era și mormîntul lu asta a lu Eminescu, cum o cheamă Veronica Micle.

Ce se sărbătorea în vremea aceea? De exemplu în Brașov, de ce sărbătoare vă sărbătoarea Brașovului. Aţi fost la Juni de exemplu? Deci vă amintiţi de Junii Brașovului?

La Junii mergeam.

Da. și ce făceaţi, îmi puteţi povesti, așa un pic cam ce

Păi, eu mergeam cu fetele, care admirau caii, admirau costumele Era un divertisment.

De 23 august ce se făcea?

Defilam, păiPrin întreprindere trebuia să defilăm.

Aveţi cărţi acasă, vă place să citiţi?

Am bibliotecă mare.

Da? și cam ce cărţi aveţi?

Ce-ntrebare. (exclamaţie) Beletristică, dragă. N-am cărţi nici cu Sandra Brawn sau cum îi spune care e mare bogătaș. Am cărţi de valoare, romane, am beletristică.

Aveţi vreuna preferată?

Mi-a plăcut extraordinar, da, mi-a plăcut extraordinar de mult una, pe care o recitesc și-acuma, să-mi aduc aminte titlul mi-am asta a lu ‘Viaţa lu Mikelangelo’și mai am încă una gata mi-am adus aminte, ‘Agonie și extaz’. Aţi citit?

N-am citit-o

E o carte extraordinară. După aceea, a lu Dinogradov, dacă aţi citit ‘Defăimarea lu Paganinii’, asta să vă notaţi pentru că sunt cărţi excepţionale. Deci ‘Agonie și extaz’ și mai e înc-o carte, deci agonia ee, asta nu-mi mai aduc aminte. Astea două sunt extraordinare și am literatură cu deportările, cu Auschwitz-ul, cu Mathausen-ul, cu toate astea Deci am cărţi foarte multe, în afară de Sandra Brawn.

Ce se putea cumpăra și ce se putea achiziţiona în perioada aceea?

Tot.

N-aţi avut probleme, aţi găsit orice carte aţi dorit?

Da. Eu la întreprinderea, unde am lucrat, am avut biblioteca intreprinderii, unde vindeam cărţi și erau cărţi și cataloage și tot ce vrei, pictură, toate astea.

Există vreo persoană remarcabilă pe care aţi întâlnit-o în viaţă?

Deosebită ?

Da. Chiar și prin cărţi. O persoană care v-a

Care m-a atras? Paganini m-a atras, că era un personaj extraordinar. și vă rog să citiţi, dacă puteţi, dacă există. Deci și a mai fost, e o carte extraordinară, care a fost și filmată … ‘Pui de lei’. Le-am citit în maghiară, ‘Pui de lei’, mi se pare Thomas Hardy, ‘Pui de lei’. Vai, citiţi cărţile astea, vă, vă, cum să vă spun, vă unge la suflet. Vedeţi altfel viaţa. Eu acuma recitesc. Am cărţi slavă Domnului și copiii mei la fel, sunt înebuniţi. I-am învăţat să respecte cartea și s-au conformat.

Dacă ar fi să vă gândiţi la viaţa d-voastră în ansamblu, ce-aţi schimba?

Mai nimic.

Nu regretaţi nimic?

Nu, că n-am făcut nimic ca să regret.

Puteţi să numiţi un monument din prinmul război mondial din zona d-voastră?

Nu.

Nici din al doilea?

Ce credeţi despre noile nume de străzi introduse după 89 în Brașov?

Nu cred nimica, le folosim. Nici 7 noiembrie, a fost 7 noiembrie acuma e Calea Victoriei sau Lenin sau cum îi spunea, acuma-i Să știi că nu mă incomodează. Nu, nu denumirea străzilor te, te

Dar ce credeţi despre denumirea din ultimii 10 ani a unor străţi cu numele Antonescu?

Nu cred nimic.

Nu aveţi nici o părere

Nu, nu.

Antonescu nu v-a

Dragă eram prea copil atuncea ca să pot să condamn pe cineva. Ce-a fost făcut a fost făcut, s-a trecut peste.

Altceva mai semnificativ din viaţa d-voastră?

A mea dragă, am muncit, sunt cu capul sus, mi-am crescut copiii, mi-am crescut și nepoţii și nepotul ăla mare obraznicul, zice c-o să-i cresc ca străbunică și am dat mărunt din buze și-am zis să vă creșteţi copiii. AstaSă știi, că un singur lucru trebuie, să știţi să învăţaţi în viaţă să aveţi simţul umorului, să vedeţi nu, nu în roz, așa cum este, dar să aveţi simţul umorului, că asta vă ajută cum m-a ajutat și pe mine.