Veteran de razboi

… În Dobolii de Jos. Am fost 9 frati. Scoala primara am facut-o acolo, la… în Dobolii de Jos. La 1 decembrie 1936, am intrat ca ucenic la fabrica de postav Prejmer, unde am lucrat pe rând 8 ani de zile pâna la data de 30 aprilie 1943, când am fost încorporat. Am fost îcorporat si am fost repartizat la regimentul 1 Transmisiuni din Bucuresti. Acolo am facut armata si am facut o specialitate de mecanic teleimprimator huges, pe vremea aceea, ca am facut la transmisiuni. Asa. Pe data de… aaa… ati oprit?

PT: Asa. La Regimentu’ 1 Transmisiuni si faceam instructii la… Sulasa. Era un cimitir acolo de avioane aduse de pe front. Eram pregatiti pentru a merge pe frontu’ din Rasarit. Între timp a intervenit insurectia armata… stiti de insurectia armata, nu?

Asa. Si noi, noi eram pregatiti sa mergem pe frontu’ din Rasarit. În schimb, a avut loc asa cum, dupa cum am spus insurectia armata si s-a schimbat oare cumva tactica frontului. Si nu am mai mers pe front. Ca în perioada aceea eram aliati cu nemtii si era razboiu’… si noi eram aliatii lor. Asa. Dar dupa insurectia armata am întors armele contra nemtilor. Asa. Si în anul o mie noua sute… cam patruzeci si trei, din ’43 încoace am fost în contate cu frontu’ prima data la Oarba de Mures. La Oarba de Mures acolo erau armatele germane. Sus pe Creasta de Mures acolo era acolo… cum sa spun eu… o balta asa pe partea stânga a cursului apei. Acolo erau dânsii amplasati si veneau subteran pâna sus pe creasta si armata noastra era dincoace de Mures. Ca sa rupem, sa spargem frontu’ acolo, trebuia sa treaca soldatii, armata româna Muresu’, sa escaladeze acea panta care era plina de struguri si erau stafidati strugurii în vremea aceea pentru ca nu s-a putut recolta strugurii din cauza ca era între zona de bataie. Nemtii erau sus pe creasta, românii erau dincoace de Mures. Orice încercare de a strapunge acest punct strategic pe care armata germana nu putea sa renunte la el, dar noi a trebuit sa mergem în continuare cu frontu’ înainte, pentru ca noi în razboiu’ asta am fost… cum sa spun eu… comandati de frontu’ II, ucrainean. Acesta era maresalu’… cum îi spune… nu stiu, nu-mi aduc aminte cum naiba-Malinovschi. Deci ei ne conduceau pe noi. Noi am fost aliati cu ei si ei înaintase flancurile drept si stâng, dar noi nu am putut sa-i scoatem pe nemti de pe creasta de-acolo, întelegeti dumneavoasrta? De câte ori se dadeau atacuri seara, pe-nserate sau dimineata, nu-i puteam scoate. Si atunci a intervenit Malinovschi, pe lânga generalu’ nostru Dascalescu Nicolae, care era comandantul frontului II… nu frontu’ II pardon… Corpu’ II Armata, întelegeti dumneavoastra? Deci Corpu’ II Armata. Si atuncea, Malinovschi a venit la noi la comandantu’ fro… la comandantu’ asta, Dascalescu si l-a întrebat ce ajutoare sa ne dea ca trebuia sa mergrm paralel cu ei înainte. Noi n-am putut sparge… ei au dranitat cele 2 fronturi da’ au ramas pe loc. Si-atuncea, îmi amintesc perfect de bine, ca ne-a dat câteva Catiuse, care au fost amplasate penrtu ca Catiusele astea când erau puse în functiune trebuia sapate niste buncare. Ele asa stateau. Pentru asta nici nu s-au capturat nici o Catiusa din asta în timpul razboiului. Pentru ca ele, sa faceau niste transee asa, si intra asa în pamâmt, numai cu tevile asa la nivelul solului si declansa loviturile si în acest moment ele plecau. Daca era cazu’ sa mai repete câteva zeci de… alea erau cam în jur de, nu stiu, 16, cu 16 lovituri odata, sau cu 8 lovituri odata, depinde acum cum era situatia, stiti? Si daca nu era descoperiti, venea si mai repeta o data. Si aia, cam, sunt destul de periculoase pentru infanterie si si pentru amplasoare de-astea penrtu transee, ca bate la metru patrat. Si dându-ne câteva Catiuse ne-a ajutat Frontu’ II ucainean în frunte cu Malinovschi, era maresalu’ Malinovschi mi-aduc aminte de el pentru ca venea ala generalu’ si îi arata harta: uite unde suntem noi, uite unde ati ramas voi. Si a trebuit sa ne-ajute. Asa. În acest moment, dupa ce ne-a ajutat, ne-au scos si am mers în continuare alaturi de Frontu’ II si am mers si am umblat… acuma nu pot sa-mi aduc aminte toate oraselele, toate satele da’ am trecut prin Ungaria pe la asta, cum dracu’, unde se trece la… cum îi zice doamne, sa-mi aduc aminte… unde trec si excursionistii astia cu trenu’ la Bekescsaba. Am trecut în Ungaria la Bekescsaba, frontu’ bineînteles. Apoi de la Bekescsaba, asa diverse orase, am ajuns pâna la Pedirtea, Tokaj, la Banca Bistrita, mai multe orase, stiti. Si am ajuns spre surpriza mea în Ungaria îl faceam si pe talmaciu’… aaa… generalu’ asta care l-am spus ca tot îi uit numele mereu, Dascalescu Nicolae. Era timpul ploios. Plouase. Terbuia sa trecem Tisa. Tisa era enorm de mare. Era revarsata, poate câteva sute de metri. Asa. Si eram în masina cu Dascalescu si pentru trupa, pentru armata se facuse un pod din asta de vase: s-au golit butoaiele de vin de la Tokaj de-acolo si le-au însirat si erau o jumate de de arc de cerc, pentru ca cursu’ apei era puternic si nu poti sa faci un pod drept, ca curgând apa, podu’ venea asa. Si când am ajuns la Tisa sa trecem Tisa, eu, lânga Dascalescu, am zis: m-a luat dracu’, când am vazut podu’ ala. Dar generalu’ a spus: ia-o alaturi, din jos de pod. Si am trecut prin apa ca eram cu amfibie. Si apoi mai departe în continuare cu frontu’ am ajuns unde am ajuns, acuma tare îmi pare rau, dar daca spuneati mai repede poate mai mi-aduceam aminte, mai scriam o notita, stiti? Era, parca era mai simplu un pic.

Da. Si-apoi am ajuns, am trecut prin Ungaria, asa cu frontu’ si-am ajuns în Cehoslovacia. Da. în Cehoslovacia acolo la fel era. Stiu ca mi-aduc aminte cel mai, cel mai perfect ca la cota 863 acolo era niste vânturi iara groaznice, si la fel nu sa putea înainta pentru ca punctele astea strategice erau tare aparate. Stiti de fortele inamice. Apoi am fost acolo si acolo iarasi s-au dat niste lupte crâncene asa cu ei, întelegeti dumneavoastra. Acolo era armatele unguresti, era armata asta a lu’ Horty, plus par… adica în factori îi punea pa hortistii astia, nemtii si în spate ei. Îi tinea. Sa nu cumva sa fuga. Sa tina piept cu ai nostri. Apoi ce sa mai zic eu… erau asa de înarmati nemtii ca la românasii tare le era frica de ei. Sa stiti ca erau dotati nemtii. Ungurii nu ne era frica deloc, ca de multe ori ne întelegeam cu ei asa muteste ca sa vina la noi si sa nu traga îi noi.

Pai ei n-aveau tigari n-aveau multe lucruri de genu’ asta si ne-ntelegeau ca mai veneau pe la noi si deja si noi la ei. Da erau puncte din astea unde nu te puteai întelege ca le era frica si ei ca nu sa puteau retrage. Noi îi lamuream: nu mai luptati mai prostilor, plecati mai ca frontu’ îi pa terminate, mâine-poimâine, îi gata. Si zice… mi-aduc aminte c-aluat un un prizonier din asta sublocotenent, nu mai tiu minte din ce armata parca artilerie era. Asa. Si spunea Bugescu, asta era sefu’ de Stat major, Bugescu Ion,… îmi spune mie ca sa-l întreb din ce Armata face parte, acest prizonier, ca eram folosit v-am spus, o parte a timpului ma folosea si ei ca talmaci. Si ia întreaba-l ma din ce unitate face parte si câti mai sunt ce armament mai are si ce cutare, mai multe treburi de genu’ asta. Si îi spuneam, eu îi spuneam colonelului: pai mai, zic, si dupa ce s-a spart frontu’, stiti, dupa ce a înaintat frontu’ de-acolo, atuncea i-au pus niste întrebari, si Bugescu Ion zice, ia întreaba-l de ce a împuscat ostasii acestia care elibereaza terenul, nu stiu ce treburi, ca ei au mers mai departe, nu s-au oprit, ei au mers pâna la final. Apoi ala a raspuns: apoi zice a trebuit ca daca îi spatele nostru erau nemtii si nu puteam sa ne retragem, nu puteam sa… trebuia sa luptam. Si-i spune aaa… asta… aaa colonelu’ asta: " da’ de ce" -îl întreaba- "de ce a tras în ostasi, de ce n-a tintit alaturi de el?" S-atunci, nemtii nu putea sa-si dea seama ca a tras în soldat sau a tras alaturea. Adica sa nu-i omoare, sa nu-i împuste. Na, apoi, nu mai vreau sa spun ca era cam dur colonelu’ cu el, stiti, ca i-a ars câteva, de l-a darâmat jos. [ nu se întelege ce spune subiectul]. Era sef de stat major. Apai, ce sa faci? Prizonierii astia care erau, erau si, unde-a intrat frontu’, mi-aduc aminte iara, c-au tot îndurate si aia, a… erau rusii astia, sa-i ia dracu’ ca asa erau de înarmati [exclamatie] si erau asa de caliti în lupta, ca era un caz când… I-am surprins într-un transeu si nu vroiau sa se predea deloc. Nu vroiau sa se predea, fugea pâna la capatul transeului si noi dupa el, se întorcea înapoi. Ei, un ostas sovietic, aaa… de-asta de-al nostru, a dat cu arma-n el acolo în transeu si sari pe el, ca nu vroia sa se predea. No, pai ce sa va mai zic dumneavoastra? Aaa am fost pe urma în… tot în Cehoslovacia, la Zilin. Am primit de-acolo doua decoratii, SERVICI CREDINCIOS, BARBATIE SI CREDINTA, cu spada amândoua. Astea le-am primit acolo. Pe urma am primit aaa… ELIBERAREA ROMANIEI DE SUB JUGUL FASCIST pot sa vi le-arat, daca doriti…

Asa… am luat de-aici, de exemplu, de la Asociatia noastra, [ a veteranilor de razboi]… aia, cum naiba-i spune… unde dracu’ e? [ cauta ceva]. Medalia comemorativa. No, sa va ia dracu’! [exclamatie]. [ cad niste hârtii] . Medalia comemorativa. Una, doua, trei, uitati-le aicea. Astea-s pe front date, am doua. Asta-i medalia comemorativa. Deci nu sunt… vorbe, sunt fapte. Asa… … Ati oprit?

No, apai, nu mai tiu minte atâtea locuri pe unde-am umblat, în tot cazul, va dati seama, daca am ajuns în Ungaria, din Ungaria în Cehoslovacia, aaa era un oras mare acolo în Cehoslovacia, Zlin, pare-mi-se. Era o fabrica mare, fabrica Barta îi spunea, tiu minte pe asta. De era evacuate jumatate din piciorul dr… nu stii, din piciorul drept sau stâng. Încaltaminte, era fabrica de încaltaminte. Si când am ajuns noi de-am curatat terenu’, de-am ocupat pozitiile alea, întelegeti dumneavoastra, era evacuata jumatate. No, spre surprinderea noastra, noi n-am putut ajuta cu prea mult acolo, pentru ca armata noastra a mers în continuare, erau altii care se mai ocupau de niste treburi de genu’ asta. No, nu stiu ce-ar mai fi ramas sa va mai spun… ca am trait zilele când am vazut si finalu’ razboiului. Asta în 7 mai, în 7 mai a luat… în 7 mai ’45 s-o terminat frontu’. În acel moment, de bucurie, ostasii sovietici, atât sovietici cât si armata româna, care au fost pe front, deci va dati seama ca s-a anuntat pace, s-a terminat cu razboiu’ . Fiecare a îndreptat artileria, a întreptat tevile de tun asa la… la, cum se spune, la… pa verticala, si ultima lovitura la nebunie au tras. Toata munitia au tras: rusii, românii, de bucurie ca s-a terminat acest mare macel, acest… .apai, iara surpriza mare a fost pentru ca nemtii au distrus o parte din armament. Adica l-a descompletat. Tunu’ i-a luat închizatorul, l-a aruncat prin mlastini, sau masinile, le-au bagat prin râuri… în lacuri. Le dadea drumul si… o baga… Doamne, [exclamatie] Asa, asa cand vedeam, ba, asta nu oricine poate s-o vada asa ceva! [exclamatie]. No, apai sa terminase frontu’, am intrat si noi în refacere un pic, sa stiti ca n-am putut beneficia, degeaba am facut noi front, ca nu am putut beneficia de exemplu de mijloc de locomotie sau de tren, pentru ca toata de razboi era a rusilor. Noi n-am avut la captura direct. Dar am mai luat asa câte-o masina, de-am mai facut serviciile cu ele, pentru ca o parte din utilajele astea, din masini, de exemplu, de aici din regiment, am plecat cu un Ford 6. Eu am facut la transmisiuni, am spus. Ei, când am deschis noi portile de le-am dat drumu’ si-asa la Bistrita atunci, ne-a luat rusii aceste masini, ca noi am fost înzestrati oarecumva. Da’ ei aveau niste masini din astea mai vechi, mai obosite sa spun, si ne ia astea noi. Niste Forduri de-alea cu mustati sa spun aveau ei. Nu prea era masina de performanta asa cum era Fordu’ asta de 6, ca noi am avut acolo centrale, telefoane, cabluri, câte si mai câte. Dar masini am avut. Nu stiu daca e bine sa mai spun si treaba asta…

Asa. Ni le-a luat. Si cu masina care ne-a lasat ei – Jisuri alea cu mustati, ca asa îi spunea – deci de vreo 3 tone, nu stiu de cât dracu’ era, n-am putut sa-ncarcam tot materialu’ acolo, si-am luat… nu mai îmi amintesc… tare bine era daca îmi mai reaminteam, de exemplu, de unde am luat niste carute de-astea ca sa ne pu… sa ne ducem restu’ de material de razboi sa mergem înainte. Si-am avut greutati, ca uite ca ni le-o facut ei ni le-o facut. Daca ne-a luat masina… n-am mai putut încarca tot materialu’ de razboi. A trebuit sa luam caruta. No, pai s-a terminat frontu’ si-acum v-am spus dumneavoastra, apoi, am marsaluit pe jos venind catre tara. Si sa stiti ca am venit pe jos saptamâni de-a rându’, undeva pe la Arad, nu stiu pe unde Dumnezeu am ajuns, ca numa-n tara ne-a adus cu trenu’. Materialu’ nostru asa de greu ne-am descurcat cu el. Ca daca n-am avut mijloace de locomotie si de fi… si rusii astia de exemplu ca ei au fost a, sa stiti ca razboiu’ ei l-au condus. Sa stiti. Punctele strategice si unde era locurile cele mai grele, sa stiti ca ei le… erau mai dotati, desi ei n-au recunoscut ca au fost dotati de exemplu de anglo-americani, ca aveau [nu se întelege ce spune subiectul] avea material, a fost ajutat de… da’ el n-a recunoscut. No, apai, am venit acasa, am mai facut, am mai fost la Bucuresti, am mai deservit a… transmisiunile corpului de la armata. Asta era pa Aviatorilor acolo. Am facut concentrare nu stiu, vro câteva luni de zile care nu mi le-o mai trecut în livret, decât numai perioada de 2 ani si ceva am facut. Front am facut 10 luni. 10 luni de front am avut, ca atâta am si pe actele astea de la Asociatia Veteranilor de Razboi. Si-apai, ce sa zic eu mai departe… s-a facut atuncea aaa… de exemplu când am venit la unitate, la regimentul 1 Transmisiuni, noi n-am avut dreptu’ la captura de razboi. Nici un pistol n-aveai voie sa ai, ca era… acolo mai era juma’ de kilometru de regimentul nostru era un teren din asta de sport, nu stiu cum Dumnezeu îi spunea si la ala, acolo toata armata care a plecat din regiment cu inventar. Cu ce-ai plecat din regiment, aia puteai sa intri în regiment înapoi, când am venit de pe front. Restu’, gramada tot acolo. Si le-a îmbarcat rusii si alea a fost ale lor, ca noi n-am avut dreptul la captura de razboi, stiti. No, pai, nu stiu ce-as putea sa va mai spun…

Tot… tot în perioada când înca era contra nemtilor, stiti, ai nostri nu mai stiu unde au sta… nu mai stiu, nu pot sa-mi aduc aminte. Tiu minte ca era aaa era facute niste santuri de-astea antitanc. Ei, cum sa spun eu, evreii astia batrâni, copii, astia tot ducea cu ei, stii ca ei aveau tendinta de exterminare. Si am avut ocazia sa vad si niste santuri din astea antitanc, probabil ca n-au mai putut sa-i duca, ca erau siliti, luati de la spate. Si i-a împuscat acolo, era un sant din asta antitanc, plin era. Si noi mergeam în directia aia pe unde ne-am retras si era scos asa pe o pajiste acolo pentru identificare. Doamne, ce-au facut nebunii astia de nemti! [exclamatie] Doa… am mai vazut si asta. Dar sa va spun dumneavoastra ca… aaa… au fost tare… nu stiu cum sa folosesc un cuvânt nemtii astia sa stiti cu evreii. Asa erau copii mici, batrâni, femei. Doa… fereasca Dumnezeu.

Da, da. pe urma, niste lagare din astea unde au ramas. Ei, ce s-au bucurat ca se terminase frontu’. [exclamatie]. Se prindeau asa de sârmele alea, ca era lagare asa cu sârma ghimpata, stii? Asa se bucurau de prezenta noastra, ca s-a eliberat si gata, frontu’ nu stiu ce, si nemtii au capitulat, aaa. Doar atâta am putut sa va spun.

Pai, s-a terminat razboiul, am venit la regimentul 1 Transmisiuni, ca a trebuit sa dam în primire echipamentul. Si am spus ca am mai deservit corpul 2 armata pa Aviatorilor, acolo.

Si noi stateam la Debarcader. Daca ati fost la Bucuresti la Debarcader acolo, acolo am stat noi, erau niste baraci. Si-acolo am mai stat pâna când ne-am liberat.

Dupa aia, dupa ce m-am liberat, am venit la comuna la domiciliul meu natal, la parinti. Asa, la comuna Dobolii de Jos.

Asa, am venit …

Era, atuncea era… nu stiu daca nu era chiar Trei Scaune. Covasna e acuma. Acuma e Covasna. Da’ pare-mi-se atuncea era regiu… era Trei Scaune, nu stiu, le-au tot schimbat. Dar, în tot cazul e Covasna. Da. Si când am, dupa ce-am venit de-acolo, m-am angajat la un garaj, asta când o fost? În ’46. Am lucrat câteva luni acolo, dupa ce m-am refacut un pic acasa la parinti, am lucrat o vara, stiu, la gospodaria lui taica-meu, pe urma am venit si m-am angajat aicia, pentru ca am învatat o meserie acolo la Constantin David asa dupa cum v-am spus. Am lucrat câteva luni acolo, pe urma la treizeci… martie… nu, 20 martie, am fost angajat la uzina Dumitru Voinea, ca lacatus. Eu am învatat meseria de lacatus. Pe urma s-a schimbat la nationalizare si acolo am lucrat pe rând la uzina… acuma îi uzina numaru 2. Si acolo am lucrat asa dupa cum v-am spus dumneavoastra, din 20 martie 1947, am lucrat pe rând 36 de ani pâna în ’83… anul 1983. Asta înseamna 36 de ani. La 36 dupa vârsta asta, la 60 de ani si 6 luni am fost pensionat si sunt pensionar la limita de vârsta. înca mai traiesc si sunt aci. Am vârsta de 80… asta 78 de ani.

Din 82 noiembrie fac 80, de-oi mai avea zile si cu asta am încheiat.

Perioada cu Ceausescu, nu stiu daca ar trebui sa spun chiar adevarul…

Prea bine nu era. nu vreau sa spui ca era prea bine, ca ei prea bine traiau, sa stiti. Prea bine traiau. Noi nu aveam chiar traiu’ ala. Desi unii spun ca bine era si era mai bine. Era mai bine dintr-un punct de vedere, dar din alt punct de vedere, dumneavoastra nu vedeti ca era de exemplu clica aceasta ceausista sa-i spunem asa, ca altfel nu merita sa-i spun, care aveau toate bunataturile le-aveau si erau pe mâna lor. La noi era fabrica din asta cu produse militare, stiti, si aveau o ordine cei care lucrau la Comisiile astea militare mai aveau un supliment si era la Stupini aicea, unde acolo… aveau de exemplu ciurda de vitei de animale. Ei mânca din aia. Vaca când era fatata, aia o mânca prostimea. Erau pe Racadau aicea, unde erau hranite numai cu, cu tarâta din aia de grâu si de orz si de concentrate de pe vremea aia, dar nu chiar concentrate pentru ca ei nu mâncau cu concentrate. Ei numai natural. Si asta nu-mi prea placea, la multi nu placea. Apoi de ce, viteii îi taia ei si mânca ei, si vaca când era fatata de doua-trei ori o dadea la prostime s-o manânce ei. Nu prea era în regula, stiti. Da. Apoi cu salariile, cu salariile parca zic asa, pensile nu sunt bune acuma sa stiti. Pensionarii are bani putini. De exemplu v-am spus: dupa 36 de ani de munca zi la zi, am primit o pensie când am iesit în ’83, aveam vreo 2514 lei. Acuma ajung la un milion sapte sute si nu stiu cât. Mai am de la veteran, pentru treaba asta… mai am si de-acolo un milion si o suta. Apoi ma multumesc… mi-ajunge, ca noua nu ne trebe prea multe, la vârsta asta, ne limitam si noi la ceea ce avem, stiti.

Ajungeau, dar nu prea ajungeau nici atuncea? în general, parca totusi, ca sa fiu sincer, mai ramânea ceva în buzunar, sa stiti. Acuma nu-ti mai ramâne. Nu vorbesc de cei care sunt în câmpul muncii si au posturi bune. Aia au. Aia au, dar pensionarii n-au, sa stiti. N-au. Nu-ti mai ramâne nici un chior. Daca totusi strangulezi si faci un pic de economie, de exemplu eu sunt destul de econom, dar daca ar fi… cum sa spun eu… ar fi care dai cu fumatu’ dai cu bautura dai cu chefurile, nu vor sa lucreze nu le trebe munca… nu vrea… vrea numa’ sa bea, sa traga din pipa; apoi asa de unde dracu’ bani, asa de unde? Nu se poate. Pai nici asa… eu am muncit tare mult si ani multi am muncit, n-am stat, fereasca Dumnezeu. Si zilele de sarbatoare le lucram. Ne platea, sa stiti, dar nu plateste ca acuma cu 100% si 50%. Dar va spun, acuma nu mai trebe lucru la nimenea. Vrea numa’ distractii, vrea cutare, pai nu se poate, nici asa nu sa poate.

Erau… îmi amintesc, ca doar aicea am fost, mi-amintesc, stiu ca au fost darâmate multe case, multe… dar daca facem o socoteala asa, ceea ce s-a darâmat, dar sa ne gândim un pic si ceea ce s-a consrtuit, ca toate blocurile astea noi facute, s-a facut în perioada lui. Nu mi-e rusine si jena sa spun, pentru ca, nu stiu când citeam în gazeta, anu’ asta sau… anu’ asta da, mai scrie în ziar ca s-a dat în folosinta pe anu’ trecut un bloc. Apoi un bloc a facut Ceausescu pe an? Uitati-va dumneavoastra ca toate sunt facute în regimu’ lui, sa stiti: cartieru’ Astra, cartieru’ Racadau, Tractoru’, Noua… toate el le-a facut. De unde dracu’ a avut bani si cum le-a facut, asta nu mai stiu. Nu vreau sa mai îmi bat capu’ cu asta… în tot cazu’, sa-ti faci un apartament acum, sa stiti ca-ti trebe cateva miliarde bune. N-ai de unde sa iei aceasta suma, nu se poate face…

Nu, constructiile astea, de exemplu… cum sa ma exprim eu… scolile astea sau câteva locuinte… blocuri din astea care au fost ca muzee asa, au fost ocrotite, sa stiti. Da’ cei care de exemplu, mi-aduc aminte aicea pa… pa bulevardu’ asta care merge la gara, erau case din astea familiare, erau nu prea multe, dar va dati seama ca sa faci de exemplu… cum sa spun eu… bulevardu’ ala, apoi nu puteai sa lasi o casa jumatate pe bulevard, si sa n-o demolezi. Trebuia demolata, dar s-a platit, le-a dat despagubiri pentru… nu probabil cât ar fi costat casa, mai asa un pic, dar nu s-a pus problema, trebuia darâmate. Ca sa faci un bulevard asa frumos cum e Vlahuta, apoi casele erau dezorientate, nu erau asa, cum sa spun eu, la linie, ca sa faci bulevardu’, trebuiau demolate, sa stiti… dupa mine. Si cred ca nimeni nu poa’ sa socoteasca altfel, ca fiecare trebe sa recunoasca ca trebuia demolate unele dintre ele. Apoi asa, monumente din astea istorice, nu prea le-au darâmat, sa stiti. Uitati-va la… cum sa spui… era centru’ vechi în asta sus acolo în Schei. Au fost ocroltte multe centre din astea. Nu le-au darâmat. Da’ nici n-au construit, atât, cât au construit… pai aici stiti ce era? Aicea era pârloaga din asta… nimic nu faceau. Le daduse la muncitori, ne daduse si noua, aicea la Metrom, dar câte o parcela din asta, nu stiu, 400-500 de metri patrati… pui pa ea, ce sa pui, ce dracu’ puneai: puneai niste patrunjel, mai puneai ceva, nu se facea nimica. Nu mai bine ca a facut blocurile astea? Dupa opinia mea, bine au facut. Uite ca au oamenii unde sa stea, sa stiti. Am… am vrut sa va spun ca eu am… am 4 copii. Cu legea, cu decretu’ lu’ Ceausescu, raposatu’ Ceausescu, am avut, am 2 fete frumoase… au 21… au avut doua… asta… 34 de ani. Doua fete frumoase, un baiat, cu vorba zisului, baiatu’ s-a însurat, fetele s-au maritat, noi am ramas la margine de sat, cam asa spune [râde]. Multumit de ele, sa stiti si ce sa mai spun altceva. Fiecare au casa lor, fiecare are casa lor, si baiatu’ si fetele si colea eu stau singur cu baba asta, ca am o baba tare rea. E tare rea, sa stiti [sopteste].

[râde] Nu acolo. Pune pe masa.